Furtuna din cap

Vorbăreţele puse mereu pe bârfă din "Gaiţele" se văitau că asta le era meseria şi ziceau: "Ţaţo, m-a luat o durere de cap de îmi plesneşte!". Şi în piesele lui Nenea Iancu, uneori, personajele apăreau legate cu un prosop la frunte, crezând ele că îşi ostoiesc durerea de cap şi se feresc de "apoplexie" de la care "fandacsia-i gata".

În realitate, sunt unii oameni bântuiţi de blestemul durerilor de cap, fiindcă asta poate însemna un chin, cu atât mai mult cu cât unele dureri de cap apar periodic. De altfel, în clasamentul celor mai violente dureri, ştiinţa a plasat pe primul loc, alături de durerile în pancreatita acută, şi durerile violente din nevralgia de trigemeni.

Atât de groaznice sunt durerile în zona capului şi a feţei declanşate ca nişte electrocutări de nevralgia de trigemeni, încât unii suferinzi nu mai rezistă şi se sinucid. Nervul trigemen este un nerv cu traseu lung, având trei ramuri: una în zona frunţii de jos şi a orbitelor, o altă ramură în zona obrajilor şi a buzei superioare, iar o altă ramificaţie în zona maxilarului inferior. Durerile greu de suportat ale nevralgiei de trigemeni apar din senin, ca nişte trăsnete, şi dispar nu după multe minute, dar oricând te poţi aştepta la un nou atac.

DES ÎNTÂLNITE, MIGRENELE
Migrena este o boală genetică şi ştiinţa a arătat că, din naştere, unii au o perturbare a echilibrului dintre mediatorii acetilcolini şi serotonină, substanţele ce realizează transmiterea fluxului nervos. În cadrul migrenelor, această tulburare a echilibrului serotolninei şi acetilcolinei afectează pragul de apariţie a durerii. Astfel, durerile apar mai uşor. Migrena este o durere ce cuprinde jumătate din cap şi se însoţeşte de greţuri, vărsături, paloare şi tensiune arterială modificată.

În migrenă, există şi o cauză din reţeaua de vase. La unii migrena poate duce şi la tulburări de vorbire şi la deficit de mişcare. Migrena este o boală care nu necesită operaţie, nici recuperare şi nici tratament cu antibiotice. Cea mai des întâlnită este migrena clasică. Ea se întâlneşte la anumite familii şi durerea cuprinde jumătate din faţă, mai ales în zona orbitei ochilor.

Durerea pulsează şi se întâlneşte mai mult la femei. Migrena apare la pubertate şi durează până la menopauză.
Când durerea de cap apare după vârsta de 40 de ani, nu este migrenă. Fiind o durere pulsatilă, la unii se observă artera de la tâmplă care pulsează. Apar şi dureri de ochi cu o pată neagră, cu scântei sau steluţe în câmpul vizual. Migrena clasică se desfăşoară în trei faze.

Prima fază este înainte de criza dureroasă. Apare în prima fază un fel de aură cu câteva zile sau cu câteva ore înainte de migrena propriu-zisă. În această aură, ce precede migrena, omul are o stare proastă cu astenie, neplăceri digestive şi oculare. Apoi, peste un număr de ore, apare durerea cea mare pe jumătate din cap, ea durând câteva ore. Omul în plină migrenă se retrage într-o cameră singur, stă în întuneric, fiindcă îl supără lumina şi zgomotul.

Uneori varsă, uneori are diaree şi îi creşte tensiunea arterială. Aceasta este faza a doua a durerii. Faza a treia apare după dispariţia durerii de cap. În special la femei, apare o stare de euforie, de entuziasm, de eliberare de chin. Aceste trei faze se repetă cam în acelaşi fel la fiecare criză migrenoasă. Tratamentul migrenei clasice se face cu medicamente. De obice, cu ergotamina şi propanolol, iar uneori se adaugă la acestea tranchilizante sau sedative.

VERTIJE
Unele neplăceri în zona capului apar şi în aşa-zisele vertije. Este vorba despre acele ameţeli când omul se simte că se învârteşte ca un titirez. În alte forme de vertij se învârte casa şi se învârt lucrurile cu el, iar în alte manifestări suferindul se învârte cu lucruri cu tot ca într-un carusel nebun. Vertijul paroxistic benign este cel mai des întâlnit şi, uneori, se însoţeşte de greaţă şi de mişcarea lobilor oculari. Oamenii au auzit de aşa-numitul vertij Mennier.

Este o formă mult mai gravă, dar din fericire boala Mennier, a ameţelilor, se întâlneşte doar în 10%-15% din totalul vertijelor. Există un exces de diagnostic şi sunt catalogate ca vertije Mennier unele vertije obişnuite din categoria celor paroxistice. Sediul cauzei acestor vertije este urechea medie. A fost o vreme în care se dădeau unele medicamente pentru a linişti furtuna ameţelilor din ureche. Erau un fel de calmante, de sedative, dar s-a dovedit că ele afectau şi urechea sănătoasă şi o leneveau, ceea ce nu era deloc de dorit.

Mai eficientă este acea metodă surprinzătoare, prin care medicul ORL-ist îl aşază pe cel cu vertije culcat pe o parte şi brusc face o manevră prin care îi schimbă poziţia capului. Este un fel de figură de judo. Prin această mişcare bruscă se rearanjează acele cristale care plutesc în lichidul din labirintul urechii şi repoziţionarea lor duce la restabilirea echilibrului şi alungarea vertijelor, şi a ameţelilor.

SOLUŢIA EXTREMĂ
Când în nevralgia de trigemeni încercările de tratamente cu medicamente nu dau rezultate se ajunge la soluţia extremă: de a tăia şi a paraliza un ganglion şi o bucăţică din nerv pentru a întrerupe durerile. Dar omul rămâne cu o porţiune din faţă împietrită şi fără sensibilitate. Din fericire, nevralgia de trigemni este rară.