Graba bisturiului

Cum se duc pe apa sămbetei modele! Se evaporă ca un abur şi modele in medicină. A fost o vreme in care umbla cu spor o vorbire: "Tăietură mare, chirurg mare".

Cum se duc pe apa sămbetei modele! Se evaporă ca un abur şi modele in medicină. A fost o vreme in care umbla cu spor o vorbire: "Tăietură mare, chirurg mare". Această frază a devenit azi o zicere cu miros de naftalină, pentru că intervenţia chirurgicală se indreaptă tot mai mult către chirurgia miniinvazivă, aceea in care inciziile sunt tot mai mici pentru a menaja ţesuturile, pentru a micşora pe căt posibil cămpul operator. In materie de abdomen, laparoscopia căştigă tot mai mult teren, pentru că practic doar vreo trei incizii mici căt butoniera unei cămăşi, in care se introduc instrumentele de operaţie şi camera video. Ba mai mult, este luată in considerare şi chirurgia care foloseşte orificiile naturale ale omului, fără să mai se taie in piele şi ţesuturi. De exemplu, in chirurgia prin orificii naturale se poate scoate vezica biliară cu endoscopul introdus prin gură, esofag, stomac, unde se practică o mică fereastră, ajungăndu-se cu endoscopul la vezica biliară, care este scoasă fără vreo tăietură pe abdomen.

Revenind la operaţiile miniinvazive, trebuie spus că azi indepărtarea vezicii biliare se recomandă a se face mai ales prin intervenţii laparoscopice. Dar fiindcă a venit vorba de vezica biliară, ea trebuie scoasă nu pompieristic, cu heirupul. Chirurgii sunt tentaţi să dea curs zicerii cum că, la primul rateu dat, vezica biliară trebuie scoasă. Gastroenterologia susţine insă că vezica biliară trebuie extirpată numai cănd pietre rău aşezate blochează scurgerea secreţiilor biliare şi acest organ trebuie lăsat pe loc, atunci cănd sunt deficienţe de mişcări ale ei. De altfel, o serie de alte boli digestive mimează crizele de bilă, şi după scoaterea vezicii biliare suferinţele rămăn, fiindcă nu vezica biliară era de vină. Medicina modernă nu prea mai acceptă nici noţiunile de "bilă leneşă", nici de dischinezie biliară.