Harababura din gură

Puţini ştiu că pilonul de bază al danturii, axa în jurul căreia se ridică întreaga arhitectură a danturii, este măseaua de 6 ani. Molarul care iese la 6 ani este cheia armoniei danturii.

Partea rea este că această măsea ivită la 6 ani se strică uşor şi pe la 9-10 ani deja are necazuri. Aici se întâmplă una dintre marile erori ale stomatologiei. Cu grăbire unii scot măseaua de 6 ani. Şi nu imediat ea este înlocuită de un dinte artificial. Când a fost extrasă măseaua de 6 ani şi a rămas locul viran este începutul harababurii în dantură. Dinţii şi măselele se apleacă, apăsarea în mestecat nu se mai face pe axul dintelui, forţele dezechilibrează dinţii şi măselele, se produce o migrare a dinţilor în gură. Se ajunge ca dinţii să se încalece. Tocmai de aceea trebuie îngrijit cu mare atenţie acest molar de 6 ani, dar extrapolând trebuie să se evite scoatera dinţilor de lapte. Ei e cazul să fie trataţi şi menţinuţi până le vine sorocul să cadă singuri, înlocuiţi fiind de dinţii şi măselele definitive. Prin evoluţia fiinţei umane şi în gură unele componente ale danturii îşi pied misiunea, devin inutile. Ştie lumea că rolul măselelor de minte devine zero. Nu numai că ele nu mai sunt folositoare, ba devin chiar sursă de necazuri. Mai puţin ştiu oamenii că, în procesul de dispariţie a unor componente ale danturii, devin inutili şi vor dispărea şi incisivii laterali, dinţii aflaţi între cei doi din faţă şi canini. Şi asta pentru că omul nu mai sfâşie carnea tare, nu mai rupe pâinea tare, nu prea mai mănâncă fructe crude. Revenind la măselele de minte, şi ele se cariează mai uşor, fiindcă se ajunge mai greu cu periuţa în fundul gurii. Ştiind că au un rol degeaba, adesea molarii de minte nu răsar din gingii, rămân chiar în poziţie culcat şi presează asupra rădăcinilor măselelor vecine, făcând haos în dantură.