Hepatita A

Hepatita A este cea nedrept catalogată şi de cei pesimişti că îţi lasă ficatul în piuneze, devenind ca un ou care se sparge uşor şi trebuie menajat.

Lucrurile sunt lămurite de prof. dr Adrian Streinu Cercel, directorul general al Institutului de boli infecţioase "M. Balş". Dintr-un început trebuie să auzim spusele profesorului Streinu Cercel, care subliniază că, în puţine cazuri, după o hepatită A, bolnavii rămân cu o vulnerabilitate a ficatului, cu o fragilitate anume, ceea ce ar impune ca toată viaţa să mănânce cu compasul şi să aibă o listă lungă de interdicţii alimentare. Adevărul este că, după o hepatită A, fostul bolnav devine om normal, sănătos şi nu are interdicţii speciale. Hepatitele A şi E se transmit prin mâini murdare şi apă contaminată, prin urmele de fecale rămase pe mâini. De altfel, hepatita A se numeşte şi hepatita mâinilor murdare. Este absolut necesară igiena în şcoli, grădiniţe, aşa că micuţii trebuie învăţaţi ca, atunci când se duc la WC-urile comune şi cu mâna dreaptă folosesc hârtia igienică, când se spală, după aceea trebuie să deschidă robinetul de la chiuvetă cu cealaltă mână, cu mâna stângă, pentru a nu împrăştia urme de materii fecale cu eventuale virusuri de hepatită A. Partea periculoasă şi păcălitoare este că 70% din hepatitele acute sunt fără icter, adică fără ca omul să se îngălbenească şi să aibă fecalele decolorate. Treabă periculoasă, fiindcă omul este infectat cu virusul A, face boala pe picioare şi împrăştie în jur hepatita A. În situaţiile de hepatită A, ficatul dă semnul că omul are o oboseală nejustificată şi îl trage la somn. Când există astfel de situaţii neclare, omului trebuie să i se facă analiza de transaminaze, ce indică, atunci când ele sunt mari, un proces inflamator în ficat. În hepatita acută, transaminazele sunt 700, 1.500 chiar şi 3.000, în loc de starea normală a ficatului de 70 de unităţi. Când transaminazele sunt aşa de mari, omul se îngălbeneşte la ochi, are scaunul galben deschis, iar urina capătă culoarea închisă precum a berii.