Hipotensiunea arterială

În timp ce hipertensiunea arterială este considerată ferocele "ucigaş tăcut", o maladie redutabilă, pentru studierea, tratarea şi prevenirea căreia se fac eforturi uriaşe, hipotensiunea arterială nu beneficiază de aceeaşi recunoaştere şi evaluare clinică.

DEPĂŞIREA NORMALITĂŢII
Criteriile de definiţie nu sunt infailibile şi au suferit modificări: dacă în trecut tensiunea arterială normală era considerată 140/80 mm Hg, în prezent sunt considerate ideale valorile de 120/80 mm Hg sau chiar 115/75 mm Hg. Totuşi, chiar valorile mai mici decât acestea nu înseamnă automat o stare patologică, atât timp cât nu se însoţesc de semne clinice. Acest lucru se întâmplă din cauza menţinerii fragilului echilibru între nişte valori presionale în artere pe cât posibil mai joase, care astfel nu vor suprasolicita şi afecta inima.

La aceste valori se realizează o irigare eficientă a organelor, în special a creierului, inimii, rinichiului. Astfel, persoanele cu o tensiune mai mică sunt mai puţin expuse riscului producerii accidentelor vasculare, bolilor cronice cardiovasculare sau renale. Atleţii, persoanele care depun zilnic efort fizic, nefumătorii şi normoponderalii îşi desfăşoară activitatea în bune condiţii la valori tensionale mici. Acest lucru ar trebui să fie un deziderat pentru fiecare dintre noi.

Dacă însă tensiunea scade prea mult apar semne de leşin, pierderea cunoştinţei (din cauza scăderii irigaţiei creierului) sau dureri toracice (prin diminuarea fluxului destinat hrănirii cordului). Aceste simptome trebuie să atragă atenţia asupră depăşirii fiziologicului, a normalităţii. Există însă în plus alţi factori de toleranţă, care ţin de moştenirea genetică, de patologia medicala asociată, eventuala medicaţie, de vârstă, astfel că ceea ce pentru un individ e normal, devine greu de tolerat pentru altul. Se ştie, de pildă, că factori simpli, ca frecvenţa respiraţiei, poziţia corpului, stresul pot juca un rol în stabilirea valorilor presionale.

Copiii şi tinerii au tensiunea mai mică decât vârstnicii (la bătrâni, starea arterelor se deteriorează cu anii, ca şi mecanismele nervoase de reglare); persoanele scunde au presiunea arterială mai mică decât cele înalte (pentru că aceasta variază în funcţie de raza, dar şi de lungimea vaselor). Dimineaţa, tensiunea este mai mare decât seara la culcare, din cauza activităţii hormonale ciclice. Mai important decât simpla redurere a valorilor este modul lor de instalare. Dacă valorile scad brusc, cu mai mult decât 20 mm Hg cea sistolică şi 10 mm Hg cea diastolică, putem atribui o semnificaţie gravă fenomenului.

Trebuie ţinut cont, de asemenea, că hipotensiunea arterială se referă la diminuarea ambelor valori, sistolică şi diastolică, a presiunii arteriale. Unele studii au indicat o scădere a tensiunii sistolice cu 0,19 mm Hg, pentru creşterea la fiecare un grad Celsius a temperaturii externe. Alte studii arată o scădere cu 14 mm Hg pentru bătrâni şi 10 mm Hg pentru tineri (faţă de valorile personale obişnuite), dacă temperatura creşte cu 15 grade Celsius.

Această creştere influenţează femeile mai mult decât bărbaţii. Căldura induce un fenomen de vasodilataţie periferică, ca un mecanism de apărare, acest lucru ducând însă şi la scăderea tensiunii arteriale. Concomitent, deshidratarea produsă de transpiraţie, fără o rehidratare adecvată, scade volumul total al sângelui şi tensiunea arterială.

HIDRATARE
Hipotensiunea poate fi rezultatul unei pierderi de lichide şi de altă etiologie: diaree, vărsături, febră, efort fizic susţinut, urinare abundentă din cauza unei stări hiperglicemice etc. Unele stări grave, cum ar fi septicemiile, reacţiile alergice severe, hemoragiile sunt asociate cu acelaşi simptom. Putem vorbi fie de hemoragii masive, în care se produce o scădere tensională dramatică, ce uneori poate fi fatală, fie de hemoragii mici şi repetate, de exemplu cele gastrointestinale sau din sfera genitală.





Unele medicamente (diuretice, alfa şi beta blocante, vasodilatatoare, antiparkinsoniene, antidepresive etc.) pot avea acest efect advers, dacă sunt folosite necorespunzător. În sarcină, din cauza extinderii sistemului circulator şi a volumului sanguin, se produce reducerea valorilor tensionale cu circa 10 mm Hg cea sistolică ş cu 10-15 mm Hg cea diastolică, fenomen care se va reglementa spontan, după naştere.

MÂNĂ ÎN MÂNĂ
Numeroase boli cardiovasculare se pot însoţi de hipotensiune arterială: valvulopatiile, pericardita, aritmiile, bradicardia (scăderea frecvenţei cardiace), dar şi tahicardiile înalte (creşteri ale frecvenţei), infarctul miocardic, anemiile etc. În aceste cazuri, valorile care scad sub 110/60 mm Hg se pot însoţi de complicaţii, de aceea valorilor presionale trebuie urmărite şi corectate. De asemenea, unele boli hepatice, neurologice (între care şi boala Parkinson), boli endocrine (insuficienţa hipofizară, hipo, dar şi hipertiroidismul, insuficienţa suprarenală, diabetul zaharat în principal prin neuropatia vegetativă) se pot însoţi de scăderi ale tensiunii arteriale.

SIMPTOME
Simptomele hipotensiunii sunt: ameţeală, leşin, scăderea capacităţii de concentrare, oboseală, vedere înceţoşată, paloare, creşterea frecvenţei cardiace, dificultăţi respiratorii etc., la care se adaugă semnele stării patologice generatoare. Dacă sunt persistente, ele aduc bolnavul la medic, iniţial la medicul de familie, ulterior putând fi indicate şi alte examene de specialitate la un cardiolog, internist sau endocrinolog. Medicul de familie va determina tensiunea arterială, în condiţii diferite (când pacientul e întins sau ridicat).

Se pot indica, de asemenea, hemoleucogramă, determinări ale glicemiei şi electroliţilor etc., precum şi efectuarea unei electrocardiograme, ecocardiografii, a unui test de stres etc. O formă particulară, care apare mai ales la bătrâni sau persoanele care stau mult la pat, este hipotensiunea ortostatică, cu scădera valorilor tensionale la ridicarea bruscă în picioare, când sângele este atras gravitaţional în venele membrelor inferioare. Un fenomen similar se produce după mesele copioase, când un important aflux de sânge se îndreaptă spre zona digestivă.

TRATAMENTUL
Tratamentul începe cu măsuri dietetice simple. Astfel, trebuie asigurată o bună hidratare, cu 2-2,5 litri de lichide zilnic, adică să bem apă, ceai, sucuri, compot, dar fără alcool, care are un efect vasodilatator. Daca nu există contraindicaţii, mici cantităţi de cafea, ceai negru sau verde pot fi benefice, ridicând uneori tensiunea cu 3-14 mm Hg. Discutaţi aceste aspecte cu medicul de familie şi, de asemenea, despre oportunitatea creşterii aportului zilnic de sodiu.

Exerciţiul fizic de intensitate moderată îmbunătăţeste tonusul vascular şi reîntoarcerea venoasă. Respectarea orelor de odihnă, un regim de viaţă ordonat sunt aspecte importante. Evitaţi expunerile la temperaturi mari, în casă sau afară; evitaţi băile prelungite în apă caldă.

În hipotensiunea ortostatică, se recomandă purtarea de ciorapi elastici, ridicarea capului patului cu 10-20 de grade în timpul odihnei, schimbarea lentă a poziţiei corpului (mai întâi ridicat în şezut, apoi, după câteva minute, în picioare). Dacă aceste elemente nu dau rezultate, medicul dumneavoastră vă poate indica un tratament medicamentos pentru creşterea valorilor tensionale.