Infecţiile cu Coli – aceşti invadatori periculoşi!

Fenomenul de trasformare în agenţi cauzatori se produce, în primul rând, în cazul în care E. Coli părăsesc habitalul lor obişnuit, adică intestinul, ajungând în alte organe, unde produc infecţii. De exemplu, pot ajunge în căile urinare, căile biliare, respiratorii sau în sânge. De asemenea, germenii pot ajunge în interiorul abdomenului, unde determină infecţii  periculoase: colecistită, colangită, abcese intraabdominale cu diverse localizări.

* Colecistita reprezintă inflamaţia vezicii biliare, iar colangita, a căilor biliare. Procesul are loc, de obicei, în prezenţa unei obstrucţii pe căile biliare, care cel mai frecvent este reprezentată de un calcul, ce determină staza biliară şi infecţie. În ambele cazuri, infecţia este, de obicei, produsă de o asociere de germeni, însă Coli este cel mai frecvent întâlnit.

Colecistita se manifestă prin durere severă şi persistentă în partea dreaptă superioară a abdomenului, iradiată în umărul drept şi în spate, care poate dura ore sau zile. Abdomenul este dureros la atingere, balonat. Bolnavul mai prezintă febră, greaţă, vărsături, febră.
● Simptomele caracteristice pentru colangită sunt: febră, frisoane, icter (coloraţia galbenă a tegumentului şi mucoaselor) şi durere în partea superioară dreaptă a abdomenului.
● În cazul abceselor abdominale apar dureri abdominale cu diverse localizări şi febră prelungită, persistentă, chiar dacă nu foarte înaltă, cu alterarea stării generale.

Infecţii urinare
E. Coli  reprezintă cea mai freventă cauză de infecţii urinare, reprezentând 80%-90% din etiologia acestora. Ele colonizează şi infectează tractul urinar, putând produce uretrite, cistite, pielonefrite, dar şi prostatită acută sau abces de prostată. Infecţiile sunt foarte des recurente, al doilea episod producându-se în 50% dintre cazuri în acelaşi an.

Pătrunderea germenilor în căile urinare se poate face fie pe cale sangvină, fie foarte frecvent prin contaminarea uretrei (porţiunea finală a căilor urinare, care conduce urina de la vezica urinară la exterior) cu germeni eliminaţi prin scaun, care se găsesc în zona anală şi perineală. Abaterile de la igienă şi contaminarea prin actul sexual sunt cele mai frecvente căi care aduc germenii în căile urinare şi de aici ei pot avansa. Se pare totuşi că tulpinile care produc infecţia urinară au anumite caracteristici speciale, adică o mobilitate mai mare şi un factor de aderenţă faţă de celulele tractului urinar. Femeile sunt mai expuse acestei contaminări, deoarece au uretra mai scurtă, mai aproape de anus şi zona perineală mai scurtă. De asemenea, folosirea produselor de igienă locală, de exemplu pudră, gel de duş, spray, ca şi produsele utilizate în scop contraceptiv (diafragmă, spermicide) pot determina iritaţie locală, pot altera mucoasa şi distruge flora locală normală, permiţând proliferarea coloniilor de E. Coli din intestin. Acelaşi efect îl are şi activitatea sexuală foarte intensă. Modificările hormonale joacă şi ele un  rol, infecţiile fiind mai frecvente la menopauză şi în timpul sarcinii. La menopauză, de pildă, din cauza scăderii nivelului de estrogen, mucoasa devine mai fragilă, mai uscată, deci mai sensibilă la infecţii.
● Infecţiile urinare joase afectează uretra şi ve­zica urinară şi se manifestă prin senzaţia de durere sau arsură la urinare, urinare freventă şi senzaţia de urgenţă la urinare, cu modificări de aspect ale urinei, care poate fi tulbure, roşiatică sau brună.
● Infecţiile urinare înalte afectează rinichiul şi se numesc pielonefrite. Ele se manifestă prin durere în zona laterală abdomenului sau în spate, febră înaltă, frisoane, greaţă şi vărsături.

Inflamaţia prostatei
Prostatita acută este inflamaţia prostatei. Ea se caracterizează prin durere la urinare, urinare dificilă, urinări frecvente, mai ales noaptea, durere în partea inferioară a abdomenului sau în spate, febră mare. În primul rând, pentru prevenirea acestor infecţii trebuie menţinută o bună igienă a zonei anale şi perineale. După fiecare scaun, zona trebuie bine ştearsă şi spălată cu apă călduţă (atenţie mai ales la femei, ştergerea trebuie să se facă din faţă în spate, nu invers!). Înaine şi după sex trebuie făcut un duş călduţ cu spălarea atentă a zonei , iar actul sexual este bine să fie urmat imediat de urinare. Duşul este de preferat băilor în cadă. Femeile trebuie să schimbe des tampoanele şi produsele de igienă locală trebuie alese astfel încât să nu fie iritante. Trebuie combătută constipaţia şi asigurată o bună hidratare pentru a menţine un flux urinar consistent.

Meningită
Meningita cu E. Coli apare mai frecvent la copii (în special prematuri), care se contaminează, de obicei, în timpul naşterii. Ea mai apare şi la persoane cu imunitate scăzută. Meningita cu E. Coli rste mai rar întâlnită, dar foarte gravă. La nou-născut se manifestă prin întârziere în creştere, scăderea apetitului, febră, iritabilitate sau apatie, fontanele proeminente, convulsii. La copilul mai mare se manifestă prin rigiditatea gâtului (bărbia nu poate fi aplecată spre piept), dureri de cap, vărsături, febră, letargie, convulsii.

Pneumonie
Pneumonia cu E. Coli apare la persoane la risc, care suferă şi de infecţii urinare cu acelaşi germen. Se caracterizează prin febră, tuse cu secreţii abundente, respiraţie dificilă.

De asemenea, E. Coli pot determina şi alte infecţii: artrita septică, osteomielita (infecţii osoase), endocardita (inflamaţia ţesutului care căptuşeşte cavităţile inimii), tiroidita sau chiar endoftalmie (infecţii  profunde ale ochiului).

Tulpini enterovirulente
O situaţie deosebită se întâlneşte în cazul infecţiei cu nişte tulpini patogene, periculoase de E. Coli, numite enterovirulente. Acestea pot genera infecţii intestinale, fiind responsabile de un  procent important dintre îmbolnăvirile diareice.

În plus, tot o tulpină de Coli, şi anume O157:H7, poate determina uneori, după diaree, o formă gravă de boală, cu hemoliză (distrugerea globulelor roşii) şi
insuficienţă renală.

Există şase tipuri de Coli patogene care determină infecţii intestinale. Acestea au o capacitate mare de aderare la tubul digestiv şi produc enterotoxine care afectează celulele digestive. Transmiterea se face prin apă sau hrană contaminate.

Germenii se găsesc în intestinele de bovine şi dacă acestea nu sunt manipulate corespunzător când animalele sunt sacrificate pot infecta carnea. Insuficient preparată termic, acestea pot produce boala.

Laptele crud, nepasteurizat şi derivatele lui pot, de asemenea, transmite bacteria. Dejecţiile animalelor deversate pe câmp pot contamina şi vegetalele (de exemplu, salată, spanac, varză), de aceea, ele trebuie spălate foarte bine înainte de a fi consumate. Germenii se mai pot găsi în lacuri, piscine, bazine, canale de irigaţii, de unde pot ajunge accidental în organismul uman prin înghiţire.

Mâinile murdare joacă şi ele un rol important în transmiterea infecţiei. Unele persoane pot face forme uşoare de boală, uneori chiar fără a sesiza că sunt contaminate, dar pot răspândi boala.

Infecţia se poate manifesta ca o diaree apoasă, uneori însoţită de febră, care dispare în câteva zile sau uneori poate dura până la două săptămâni. Dacă nu sunt luate măsuri, scaunele frecvente pot duce la deshidratare. Alteori, diareea este hemoragică, chiar cu pierderi importante de sânge, însoţită de febră şi dureri la defecaţie. Una dintre aceste varietăţi, cunoscută sub numele de O157:H7,  produce o infecţie deosebit de gravă, care debutează cu o astfel de diaree hemoragică (uneori însă chiar fără pierderi de sânge), însoţită de dureri abdominale.

După câteva zile, la 10% dintre bolnavi, mai ales copii sub 10 ani sau bătrâni, infecţia prezintă simptome severe. Acestea pot fi grupate într-un sindrom hemolitic-uremic, care constă în anemie manifestată prin paloare (din cauza distrugerii hematiilor), febră, tendinţă la hemoragie (de exemplu, echimoze sau hemoragii nazale), stare de oboseală, scăderea diurezei şi deteriorare renală progresivă, care ajunge până la insuficienţa renală, fiind necesară dializă. Germenii sunt atât de patogeni, încât infecţia se poate produce doar prin înghiţirea a câteva zeci de microorganisme, nu câteva zeci de mii sau milioane, ca în cazul altor infecţii cu Coli.

Prevenţie
Infecţiile intestinale cu E. Coli pot fi prevenite prin prepararea corectă a cărnii de vită, la peste 70 de grade Celsius, un timp suficient, până când aceasta nu mai este roz la interior, iar sucul ei devine clar sau gălbui, fără urmă de roşu. Dacă aţi cumpărat hamburgheri sau alte produse din carne de vită care nu par a fi suficient preparate, gătiţi-le acasă până devin sigure. După ce aţi manipulat carnea crudă, spălaţi-vă bine pe mâini cu săpun şi dezinfectaţi instrumentele şi suprafeţele din bucătărie. Nu lăsaţi carnea crudă să se atingă de mâncăruri gătite, pregătite pentru a fi servite, de pâine, fructe sau vegetale. Nu folosiţi aceleaşi suprafeţe sau instrumente pentru carne crudă şi alte preparate. Fierbeţi laptele înainte de a-l folosi. Spălaţi bine legumele şi fructele. Nu beţi apă din surse nesigure şi nu faceţi baie în locuri neamenajate. Spălaţi-vă des pe mâini cu apă şi săpun, ajutaţi copiii să se spele pe mâini şi învăţaţi-i  încă de mici această deprindere.

Diagnostic
Diagnosticul se pune atât pe baza simptomelor, cât şi prin identificarea germenului în sânge, scaun, urină, lichid cefalorahidian etc. Este important de reţinut faptul că în cazul infecţiilor intestinale produse de E. Coli nu trebuie apelat la antibiotice sau antidiareice, care nu au un efect benefic, dimpotrivă chiar agravează starea bolnavului. Dacă aţi luat astfel de medicamente, precizaţi acest lucru medicului.

Scopul principal este prevenirea deshidratării prin administrarea repetată de mici cantităţi de apă, la început cu linguriţa, o înghiţitură la câteva minute. În orice caz, dacă diareea este persistentă sau severă, dacă este hemoragică sau dacă este însoţită de deshidratare trebuie să vă prezentaţi la medic. Mai ales în cazul copiilor urmăriţi semnele de deshidratare: gură şi buze uscate, plâns fără lacrimi, urina eliminată în cantităţi mici, având o culoare închisă.

Realimentarea trebuie să se facă treptat, cu cantităţi mici de hrană, evitându-se produsele bogate în fibre sau grăsimi, sucurile, condimentele. Se poate începe, de pildă, cu pâine prăjită, orez, ou fiert. În ceea ce priveşte infecţiile cu E. Coli ce au alte localizări – urinare, meningeale, intraabdominale –, se poate recurge la tratamentul cu antibiotice, dar numai la indicaţia medicului. În acest caz, trebuie respectate dozele şi perioada prescrisă. În unele circumstanţe, în funcţie de localizare, poate fi necesară o intervenţie chirurgicală.

Bacterie
Escherichia Coli este o bacterie care se găseşte, în mod normal, în intestinul omului şi al unor animale (în primul rând bovine). Aceasta colonizează intestinele nou-născutului încă din primele zile după venirea pe lume. Există literalmente sute de tulpini de E. Coli (peste 700). Numele, care poate părea exotic, este preluat de fapt de la Theodor Escherich, care le-a descoperit şi studiat la sfârşitul secolului al XIX-lea. Majoritatea sunt inofensive, făcând parte din flora intestinală normală, alături de diferite specii de germeni: Bacteroides, Clostridium, Peptococcus, Bifidobacterium, Eubacterium etc. Acestea  joacă un rol important în digestie şi absorbţie, în procesul de sinteză a unor vitamine, în imunitatea locală, împiedicând, în acelaşi timp, invazia unor tulpini patogene străine. Există însă situaţii în care germeni banali şi inofensivi se transformă în agenţi cauzatori de îmbolnăviri sau chiar în agenţi ucigaşi. Rezistenţa individuală joacă şi ea un rol important, infecţiile fiind mai frecvente la persoanele cu o imunitate scăzută: copii,  gravide, vârstnici, bolnavi cu afecţiuni cronice, cum ar fi diabetul zaharat.