Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A plecat de acasă să culeagă flori. Aşa cum făcea de cum cămpul de dincolo de calea ferată se imbujora. Parcă avea de semnat condica. Alerga dimineaţa intr-un suflet. Le aduna cu grijă, cu boabele de rouă, păstrătoare de prospeţime. Apoi făcea buchete mici şi pestriţe. Mai pe seară, cănd sufletele tănjesc după imperechere, ieşea la şosea.
A plecat de acasă să culeagă flori. Aşa cum făcea de cum cămpul de dincolo de calea ferată se imbujora. Parcă avea de semnat condica. Alerga dimineaţa intr-un suflet. Le aduna cu grijă, cu boabele de rouă, păstrătoare de prospeţime. Apoi făcea buchete mici şi pestriţe. Mai pe seară, cănd sufletele tănjesc după imperechere, ieşea la şosea.
Le vindea pe te miri ce trecătorilor. Mai ales şoferii ii cumpărau buchetele, spre a le da iubitelor dintre două pietre de kilometraj. Copilul de vreo 12 anişori aduna bănuţul de pe flori, pentru că acasă nu le mergea prea bine. Pănă intr-o zi. Trecea calea ferată şi găndurile hoinăreau dimpreună cu el, aiurea, prin cămpul cu flori, fără cărări. Visa in culori, soarele il măngăia şi n-auzea nimic. Trenul gri-negru l-a lovit in plin. L-au dus degrabă la Spitalul Judeţean din Craiova. Au venit şi ai lui, oameni amărăţi. Li s-a spus adevărul. Copilul murea incet. Şi totuşi, in timp ce murea, dădea viaţă.
Ai lui s-au holbat căteva clipe unul la altul cănd li s-a cerut acordul de a-i lua copilului lor organele nezdrobite de tren. Au spus da. Iar medicii s-au grăbit să preleveze ficatul, rinichii şi ceva piele. Ficatul micuţului florar a salvat o fetiţă cam de vărsta lui, care aştepta pe lista de transplant a Institutului Clinic Fundeni. Este o ştire venită pe fluxul unei agenţii. Nebăgată in seamă. Vorbeam cu directorul Romtransplant, doctorul Victor Zota, despre micuţul donator plecat prea devreme in lumea florilor. "Ne-a impresionat gestul părinţilor, oameni săraci, care practic şi-au dăruit copilul. N-am intălnit niciodată părinţi cu stare, cu şcoală, care să aibă o atitudine atăt de demnă şi de responsabilă in faţa morţii şi a vieţii", imi spune doctorul Zota.
Pe calea ferată nu mai este nici o urmă. Pe cămp, florile mor şi ele incet. Dar undeva, unei fetiţe ii e mult mai bine.
