"Nu mai suntem multi"

Zilele trecute ne-a sunat la redactie un batran. Cu o tristete rece si inteleapta, batranul vorbea despre decizia autoritatilor de a reduce numarul medicamentelor gratuite de care beneficiau veteranii, gravidele si copiii. L-am lasat sa vorbeasca fara sa-l intrerup. Era unicul si cel mai la indemana ajutor pe care i-l puteam acorda. Batranul nici nu voia mai mult. Desi trebuie sa recunosc ca ma asteptam la o "predica" aidoma celei pe care o tine tatal fiului risipitor, nimic din toate acestea la batranul nostru cititor. Dimpotriva, decenta maxima, tristete profunda, resemnare ireversibila. Vorbea incet, echilibrat, precis. Finalul convorbirii cade ca un bloc de gheata: "De ce? Nici nu mai suntem multi". Intr-o fractiune de secunda, ca un fulger, sintagma de gheata "Nu mai suntem multi" m-a dus cu gandul la bunica. Inainte de ’89 o auzeam adesea cum incerca sa-si explice de ce, la cateva luni de la pensionare, tot mai multi treceau la cele vesnice. Parca le-ar pune ceva in pensie, zicea bunica mai in gluma, mai in serios. Dupa care facea un inventar al batranilor de pe strada ei si incheia amar: "Si nici nu mai suntem multi". Da, nu mai sunt multi. Nici veterani de razboi, nici femei care sa aiba curajul de a aduce prunci pe lume si, evident, nici copii. Batranul veteran de razboi, lipsit de dreptul la sanatate, are 83 de ani. A sunat, pentru ca isi vede amenintata viata. Din vorbele lui bine cumpanite nu era prea greu de priceput ca nu amaratele alea de pastile din ce in ce mai putine l-au impins sa puna mana pe telefon si sa sune la redactie. Ci gestul inconstient al autoritatilor. Acel mecanism infernal, odios, prin care minti scolite intr-ale managementului sanitar au clocit geniala idee de a face rost de bani, culmea, prin diminuarea ratiei de medicamente gratuite date veteranilor, gravidelor si copiilor.

ARHIVA – Jurnalul de Sanatate Click aici pentru a accesa arhiva