Din colaborarea specialiştilor in medicină cu cei in cibernetică, robotică şi electronică s-a născut bionica - medicina mileniului al treilea. Medicina bionică presupune imbinarea ţesuturilor vii cu elemente electronice. Astfel se pot infăptui adevărate miracole pentru oameni cu deficienţe fizice majore: nevăzători, surzi, amputaţi, paralizaţi, cardiaci. Inimă, membre, organe sexuale, pancreas, ochi, ureche⦠datorită medicinei bionice pot fi create organe artificiale.
Braţ artificial
In sprijinul pacienţilor cărora li s-a amputat braţul, cercetătorii americani au pus la punct un sistem electronic capabil să preia informaţii provenind de la creier şi să le transmită către un braţ artificial. Primul prototip de braţ bionic a fost aplicat in urmă cu patru ani lui Jesse Sullivan, căruia i s-au amputat ambele braţe. Cea mai recentă reuşită de acest gen datează din septembrie 2006. Eroina, Claudia Mitchell, fost ofiţer in marina americană, care şi-a pierdut braţul stăng intr-un accident de motocicletă. Ea a devenit prima femeie din lume cu un braţ bionic, ale cărui mişcări sunt coordonate prin puterea găndului. Claudia Mitchell, in vărstă de 26 de ani, a declarat că noul ei braţ, care a costat 60.000 de dolari, este "cu adevărat grozav" şi i-a permis să-şi reia viaţa normală, să se simtă din nou increzătoare şi independentă. Cănd s-a prezentat prima dată in faţa presei, Claudia a făcut o demonstraţie a modului in care funcţionează acest braţ bionic: "Mă găndesc că vreau să-mi deschid palma şi asta se intămplă".
Metoda a fost dezvoltată de o echipă de la Rehabilitation Institute of Chicago, coordonată de profesorul Todd Kuiken. Claudia Mitchell a contactat echipa de medici după ce a citit despre experimentele bionice preliminare asupra unor bărbaţi. Tehnologia le permite utilizatorilor să ridice obiecte mici, de exemplu o sticlă. Medicii sunt de părere că, in viitor, pacienţii pot dobăndi şi simţul tactil, odată cu perfecţionarea acestei tehnologii. Aceştia au adăugat că lucrează şi la dezvoltarea unor picioare bionice funcţionale.
Referitor la imbinarea ţesuturilor umane cu tehnologia bionică, profesor doctor Ioan Lascăr, şeful Clinicii de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, ne-a declarat că "această performanţă anticipată de literatura science fiction reprezintă un progres uriaş al medicinei. Este un exemplu concret, promiţător şi convingător al progresului tehnologiei datorită căruia a fost posibilă crearea unei interfeţe active intre sisteme biologice şi sisteme cibernetice. Insă deocamdată acest nivel superior de dotare tehnologică presupune costuri uriaşe. De aceea vor mai trece mulţi ani pănă cănd persoanele care au suferit amputaţii vor putea avea acces la membre bionice. Principiul de bază al tehnologiei bionice este simplu. Chiar şi pentru un membru amputat, creierul continuă să furnizeze informaţii. De exemplu, voinţa de a lua un obiect. Astfel se explică de ce persoanele amputate au senzaţia că işi pot utiliza membrul amputat".
Datorită unor tehnici revoluţionare de electrostimulare, unele persoane paralizate vor putea in viitor să meargă. Aceasta este promisiunea celor care coordonează programul european "Ridică-te şi mergi", iniţiat in ianuarie 2000. Marc Merger, paraplegic de zece ani din cauza unui accident de maşină, este unul dintre subiecţii incluşi in program. Recent, el a reuşit să facă primii paşi.
Profesorul Rabischong, coordonatorul programului, a creat noua tehnologie de electrostimulare pornind de la o idee simplă. In cazul unui traumatism la nivelul măduvei osoase, muşchii şi nervii aflaţi mai jos de leziunea respectivă nu mai sunt controlaţi de creier, dar rămăn funcţionali. Stimulănd in permanenţă nervii şi muşchii paralizaţi, aceştia işi pot recăpăta funcţia, iar pacientul paraplegic poate atunci să meargă din nou.
Lui Marc Merger i s-a implantat in abdomen un electrostimulator, care prin intermediul unor cabluri transmite impulsuri către electrozi implantaţi in nervi şi muşchi. Un dispozitiv aflat in exteriorul organismului permite activarea electrostimulatorului. Datorită acestei tehnologii, Marc a reuşit să se deplaseze, ajutat pentru inceput şi de cărje. Insă aceşti paşi mărunţi reprezintă o speranţă uriaşă pentru persoanele paraplegice.
Inimă cu baterii
In iunie 2001, la Spitalul Pitie Salpetriere, un bărbat in vărstă de 72 de ani, suferind de insuficienţă cardiacă, are şansa unui implant miraculos: o inimă artificială. Un ventricul stăng, care are misiunea crucială de a pompa săngele pe circuitul sangvin al organismului. Ceea ce inseamnă că pacientul nu mai este nevoit să aştepte un transplant de cord. Este o inimă semiartificială, numită Heart-meat I. Pasul următor: inima artificială implantabilă total in abdomenul pacientului. O tehnologie formidabilă, deoarece reduce la minimum riscurile infecţiilor. La vremea respectivă se aprecia că ar fi nevoie de cel puţin zece ani pentru a se pune la punct inima artificială 100% implantabilă. Dar iată că, la 19 aprilie 2007, Centrul Spitalicesc Universitar din Dijon anunţă mult aşteptata premieră: inima artificială total implantabilă. Noua tehnologie constă intr-un dispozitiv Heart-mate II, care preia funcţia ventriculului stăng de pompare a săngelui. Dacă această funcţie este scurtcircuitată, aportul de sănge şi oxigen este insuficient, punănd in pericol viaţa pacientului. Dispozitivul conferă pacientului autonomie, permiţăndu-i chiar să se apropie mult de coordonatele unei vieţi obişnuite, inclusiv posibilitatea de a derula o activitate profesională.
Tehnica ventriculară asistată - Heart-meat IIÂ - este extrem de importantă, dacă ţinem seama de penuria de donatori de organe, mai ales de inimi. Şi dacă mai luăm aminte şi la statisticile care arată că, in lume, bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces. Noua inimă artificială poate fi implantată provizoriu pănă la recuperarea inimii naturale sau pănă la un transplant. Mai mult, noua inimă artificială poate fi o soluţie definitivă, dacă nu sunt posibile recuperea sau transplantul de cord. Evident mulţi pacienţi işi doresc să beneficieze de această tehnică. Dar există şi obstacole. Primul vizează stabilirea momentului optim pentru efectuarea intervenţiei chirurgicale. Al doilea obstacol este legat de costurile acestei tehnici, care se ridică la aproximativ 80.000 de euro. In 19 iunie 2001, pentru prima dată in Romănia şi in Europa Centrală şi de Est, la Institutul de Boli Cardiovasculare "C.C. Iliescu" din Bucureşti, o echipă de chirurgi coordonată de profesorii doctori Vasile Căndea şi Şerban Bubenek realizau un transplant de inimă artificială. Performanţa chirurgicală se repetă in 14 aprilie 2002. O inimă artificială poate fi o soluţie temporară pănă la transplantul de inimă sau chiar o soluţie definitivă, care să ofere pacientului şansa unei vieţi aproape normale, precizează doctorul Şerban Bubenek.Â
Plămănul-proteză
Ştiinţa medicală este pe cale de a pune la punct şi plămănul artificial. Intervenţia din iunie 2002 de la Universitatea din Michigan este promiţătoare. Potrivit inventatorului, este o "proteză" ce a fost prezentată la congresul anual al American Society for Artificial Internal Organs de la Lisabona de profesorul Bartlett de la Universitatea din Michigan. Plămănii sunt organe extrem de fragile. Ei sunt de regulă prelevaţi de la persoane in moarte cerebrală a căror inimă incă funcţionează. Aceasta este o condiţie esenţială, fără de care plămănii se deteriorează rapid din cauza insuficientei alimentări cu oxigen. De acest dispozitiv ar putea beneficia persoane cu emfizem, fibroză pulmonară, hipertensiune pulmonarăâ¦
Miliarde de celule
Este dificil să creezi un ochi, deoarece ochiul este un organ foarte complex. "Ochiul percepe lumina prin miliarde de celule. Aceste celule transformă impulsul luminos in impulsuri nervoase şi sunt trimise la creier. In creier există o zonă in partea occipitală care analizează aceste impulsuri bioelectrice, iar creierul reface imaginea pe baza acestora. Practic, noi percepem imaginea clar datorită acestor centri nervoşi din creier. Dacă este intreruptă calea printr-un accident de exemplu, pierdem cele 1,2 miliarde de fibre nervoase ale nervului optic, fiecare avănd rolul de a transmite căte o informaţie. De aceea, este foarte dificlă refacerea anatomică a tuturor acestor fibre nervoase", explică dr Mircea Cristian Moraru, oftalmolog la Clinica Oculus.
TEHNOLOGIE. Operaţia pentru implantarea unui braţ bionic durează aproximativ cinci ore, iar pacientul trebuie să aştepte in jur de cinci luni pentru ca braţul să devină funcţional. Tehnologia este extrem de utilă militarilor care au suferit amputări ale membrelor in războaiele din Irak şi Afganistan.
URECHE ELECTRONICĂ. La Spitalul Edouard-Herriot din Lyon, o ureche electronică a fost implantată unui pacient de 22 de ani care suferea de aplazie auriculară (absenţa urechii). Reuşita reprezintă un pas inainte pentru cei care se nasc cu această malformaţie care determină pierderea auzului. Un copil din 20.000 vine pe lume cu aplazie auriculară. Chirurgia estetică repară prejudiciul fizic, insă nu redă auzul.
COSTURI. Proteza electronică auditivă costă 2.500 de euro. Această mică bijuterie tehnologică este constituită dintr-un microfon, un procesor, un dispozitiv de captare a sunetului şi o baterie. Bateria trebuie incărcată zilnic timp de o oră prin intermediul unui incărcător care se pune pe cap. Plasată intre piele şi cutia craniană, proteza a permis imbunătăţirea auzului cu 40 de decibeli.
DISFUNCŢII SEXUALE. Tulburările erectile cauzate de circulaţia deficitară la nivelul penisului sunt cel mai greu de rezolvat. Medicii au pus la punct căteva medicamente, cu administrare generală sau locală, pentru stimularea aportului de sănge la nivelul organelor sexuale, insă nu oricine poate urma acest tratament cu efecte secundare serioase. Iar in cazul altor persoane, aceste medicamente nu au nici un efect. Astfel au fost create protezele peniene. Primele proteze erau semirigide (erecţie artificială permanentă), următoarele fiind flexibile. Cele mai noi modele sunt gonflabile.
CREIER. Paralizat complet şi rămas fără vorbire, un pacient american nu putea să-şi mişte decăt pleoapele. In prezent, este capabil să mişte un cursor pe ecranul calculatorului şi să-şi scrie numele doar prin puterea găndului. Cum? Cercetătorii din Atlanta au implantat in creierul lui John doi minusculi electrozi, capabili să reactiveze o parte a creierului. Astfel, John poate face unele gesturi simple, de exemplu să mişte măna spre stănga, doar găndindu-se la acest lucru. In viitor, este posibil să se implanteze in creier mai mulţi electrozi sau chiar să fie inlocuiţi cu un cip care să indeplinească rolul centrului nervos afectat.