Reparaţii mai mari sau mai mici la inimă

În momentul în care chirurgia cardiacă şi cardiologia intervenţională au săltat nivelul eficienţei în războiul cu infarctul, evaluarea s-a făcut în milioane şi milioane de vieţi reîntoarse de pe hotarul atât de ceţos al morţii. Când un om era fulgerat de infarct şi un cheag a blocat alimentarea cu sânge a inimii, o lungă vreme intervenţia medicinei s-a rezumat la administrarea prin perfuzii a unor medicamente care să topească, să dizolve cheagul de sânge. Însă ştiinţa inimii a schimbat macazul, găsind metode mult mai eficace de a lupta cu barajul în calea irigării cu sânge a inimii.

Stent
Tot mai mult poporul a început să înţeleagă cuvântul stent. Atunci când un cheag a blocat curgerea sângelui spre inimă şi moare muşchiul neirigat, cardiologia intervenţională pătrunde cu un cateter, cu o sondă, cu o sârmuliţă până în locul astupării vasului. Ajuns acolo, cateterul poate declanşa umflarea unui balonaş care sparge cheagul şi fragmentele lui le lipeşte de peretele vasului, astfel că drumul sângelui se reia. Şi pentru a exista o siguranţă a deblocării, tot acest cateter montează un stent, o armătură care ţine lărgit vasul. Acest stent ar putea fi comparat cu arcul de la un pix sau cu plasa de metal care constituie armătura unui perete de construţie. Bineînţeles, există şi acea aparatură numită coronarograf în stare să împrăştie o substanţă de contrast şi pe ecranul computerului apare, precum un copac cu cele mai mici ramuri, întregul sistem de vase, putându-se descoperi locurile unde există blocări cu cheaguri.

Dar există şi situaţii mai complicate când depunerile de grăsimi pe vase se întind pe o lungime importantă a vasului şi nu se pot monta stenturi unul după altul. Sau cheagul a blocat curgerea sângelui într-o intersecţie de vase unde este dificil de intervenit cu cateterul, balonaşul şi stentul dilatator. În aceste cazuri, viaţa poate fi salvată de bisturiul chirurgului cardiovascular. Traseul vasului compromis se abandonează şi se montează în paralel un alt vas prin care să curgă liber sângele.

Bypass
Lumea vorbeşte tot mai mult în termenii chirurgiei cardiace despre bypass. Pentru repararea vasului de sânge înfundat cu cheag şi multe depuneri se recoltează din vasele de la piept, din vasele de la picioare. Sau se pot "confecţiona" şi vase din materiale plastice speciale.

Fostului preşedinte al SUA Bill Clinton i-au fost montate cinci bypass-uri, Astfel, inima,  cu circuite suplimentare, face faţă, de exemplu, unui obositor turneu prin numeroase ţări, unde Clinton şi-a lansat cartea de memorii. 

Alte defecte
Chirurgia vasculară ştie să repare şi alte defecte des întâlnite, multe dintre ele reprezentând malformaţii chiar de la naştere. Explică profesorul doctor Horaţiu Moldovan, şeful Secţiei de chirurgie cardiacă 2 de la Institutul de Boli Cardiovasculare "CC Iliescu" Fundeni. Cea mai frecventă neregulă în construcţia inimii este stenoza mitrală. Inima este o pompă care vehiculează sângele şi este compusă din muşchi cardiaci care se contractă şi din valve. Aceste valve sunt nişte supape compuse din patru structuri fibroase, care exercită rolul de a nu lăsa să curgă sângele decât într-o direcţie. Valva mitrală este cea care face legătura între atriul stâng şi ventriculul stâng. În atriul stâng vine sângele îmbogăţit cu oxigen din plămâni şi el pătrunde în ventriculul stâng, cel care-l pompează spre toate componentele organismului. Valva mitrală trebuie să închidă orificiul dintre atriul stâng şi ventriculul stâng, astfel încât sângele să circule într-o singură direcţie de la atriu către ventricul. La această supapă, valva mitrală, se întâmplă cel mai frecvent o stenoză. De vină poate fi o infecţie cu un microb streptococ betahemolitic A, contractat în copilărie. Netratarea acestei infecţii cu streptococ betahemolitic în gât are consecinţe grave. Sunt atacate articulaţiile care rămân cu reumatism poliarticular, sunt atacaţi rinichii, dar şi valvele inimii. Infecţia reumatică, din necazurile la gâtul copilului şi tânărului, lasă leziuni în valva mitrală care împiedică funcţionarea ei normală. Se îngustează orificiul valvei mitrale, circulaţia sângelui este îngreunată, inima oboseşte, pompând mai anevoie, şi apare insuficienţa cardiacă. Doar chirurgul poate rezolva stenoza la valva mitrală. La început, manevra chirurgicală era chiar lărgirea orificiului valvei mitrale cu degetul chirurgului, în timp ce inima mergea. Intervenţiile au evoluat şi acum se opreşte inima, se trece pe o circulaţie extracorporală cu aparate care suplinesc inima în timpul intervenţiei.

Proteze valvulare
Având o inimă oprită, chirurgul repară sau înlocuieşte valvele cu o proteză valvulară, cum ar fi o supapă artificială. Se pot monta valve meta­lice dintr-un oţel special. Valvele metalice au o viaţă nelimitată, dar după grefarea unei valve metalice pacientul trebuie să urmeze toată viaţa un tratament cu medicamente anticoagulante pentru a face sângele mai subţire, astfel evitându-se formarea de cheaguri. Dar în operaţia de stenoză mitrală se pot implanta şi valve biologice de la porc sau din pericardul viţelului. Însă aceste valve biologice se uzează şi trebuie înlocuite după circa 15 ani. Dar nu este nevoie de un tratament cu medicamente anticoagulante. Tocmai din cauza acestor avantaje şi dezavantaje la tineri se grefează valve metalice, iar la vârstnici valve biologice. O altă operaţie este cea de prolaps de valvă mitrală. Prin uzura valvei şi rezistenţa scăzută a ţesuturilor valvei existente la unii oameni, se întâmplă următorul fenomen nedorit. Cele două foiţe ale valvei se măresc şi nu se mai sprijină una de alta, ajungându-se la o situaţie asemănătoare cu o uşă care se dă peste cap şi nu se mai închide bine. Astfel, valva mitrală nu mai închide bine orifi­ciul. La început, acest defect produce doar un suflu la ascultarea cordului şi pacientul trebuie supravegheat. Suflul sistolic este un şuierat care arată o proastă funcţionare a valvei mitrale. Valva nu închide bine orificiul şi un reflux de sânge se întoarce invers şi anormal spre atriu. Când sângele reîntors este puţin nu e cazul de intervenţie, când refluxul de sânge a crescut apare insuficienţa mitrală. Corecţia se face printr-o operaţie pe cord deschis cu inima oprită. Se deschide atriul stâng, surplusul de foiţă a valvei se poate repara, nefiind necesară proteza. După operaţie nu este nevoie de tratament cu anticoagulante.