Reumatismele nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti

Nu cred că greşesc atunci când spun cu convingere: "Nu există om pe planetă care să fi scăpat de o durere reumatică". Umblă o zicere că reumatismul nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti.

În sacoşa cu boli reumatismale intră peste 130 de maladii. Deci este ditamai bagajul cu reumatisme. De la mersul dureros, de parcă ai călca pe cioburi, când s-au făcut praf şi pulbere şoldul sau genunchii, până la durerile de cot sau umăr ale bunicii, care anunţă stricarea vremii. De la degetele strâmbate dizgraţios, ca nişte vreascuri devenite o jenă pentru marea cântăreaţă Edith Piaff, până la săritul din pat în miez de noapte din pricina unei dureri violente în degetul mare, care anunţă guta. Toate astea se încadrează în familia păguboasă a bolilor reumatismale. Explică aceste maladii doctorul Florin Rădulescu.

DEGENERATIVE ŞI INFLAMATORII
Bolile reumatismale se pot clasifica în două categorii mari: boli degenerative, de uzură, şi boli inflamatorii. Bolile degenerative, numite artroze, sunt boli de uzură în care se degradează cartilajul ce acoperă osul. Prin stricarea acestui cartilaj din articulaţie, el îşi pierde elasticitatea şi devine rugos, fără lustrul pe care l-a pierdut. Aşa că în articulaţie nu se mai freacă nişte suprafeţe netede, ci suprafeţe aspre, neuniforme, rugoase.

Care sunt simptomele ce anunţă artrozele, adică bolile degenerative, de uzură ale articulaţiilor? Principalul semn este durerea. S-a degradat, s-a mâncat cartilajul care este un ţesut fără nervi, adică s-a subţiat şi chiar a dispărut ţesutul care acoperă osul în articulaţii. Nervii sunt în os. Şi dacă se subţiază cartilajul, simpla suportare a greutăţii corpului îi revine osului care, având inervaţii, doare. Se ajunge prin "mâncarea" cartilajului să existe frecare os pe os cu dureri mari. Alte simptome ale artrozei sunt reducerea mobilităţii articulaţiei şi tumefierea, adică umflarea articulaţiei. Prin artroză, în articulaţii apar zgomote şi se adună şi lichid în interiorul articulaţiei.

SUPLIMENTE, MEDICAMENTE, ACID HIALURONIC
Ce se poate face la durerea în articulaţiile uzate? Ar putea fi recomandate unele suplimente nutritive care pasămite stimulează celula cartilajului să secrete celule noi de cartilaj, să sintetizeze cartilaje. Dar celula cartilajului e leneşă. Suplimentele nutritive pot limita şi, eventual, întârzia degradarea cartilajului. Nu s-au făcut studii concludente în privinţa efectului pozitiv al suplimentelor nutritive. Nu sunt studii suficiente nici pentru efectul medicamentelor de protecţie a cartilajului.

Există posibilitatea injectării în articulaţii de derivaţi ai acidului hialuronic, mai ales în genunchi. Acidul hialuronic e un component al lichidului sinovial, acel lichid secretat de căptuşeala articulaţiei pentru a asigura ungerea, ca uleiul de motor. Prin înaintarea în vârstă, acest lichid sinovial fie îşi pierde din substanţele componente, fie îi scade calitatea şi nu unge, nu lubrifiază bine elementele din articulaţie. Injectarea de componente ale acidului hialuronic îmbunătăţeşte vâscozitatea lichidului sinovial şi aduce un oarecare confort în lubrifierea, în ungerea interiorului articulaţiei. Se fac infiltraţii cu trei medicamente, la o săptămână.

Se repetă aceste injecţii la şase luni sau un an. În plină criză de artroză, se fac infiltraţii cu cortizon împotriva inflamaţiei apărute în timpul crizei din articulaţii. Pe lângă inflamaţia din articulaţie, în artroză, se mai întâmplă o dandana: se desprinde o bucăţică din cartilaj care irită articulaţia. Membrana sinovială ce căptuşeşte articulaţia tinde să se apere şi produce mai mult lichid, aşa apare apa la genunchi şi aşa apare inflamaţia.

Dar în artroze, inflamaţia e episodică. Apare în crize. În artrozele cu degradarea gravă a articulaţiei medicamentele nu mai au efect şi trebuie să se recurgă la soluţia extremă, de implantare a unei proteze. Proteza trebuie grefată cât mai târziu. Grefa de proteză, în articulaţie, făcută prea devreme duce la schimbarea protezelor, căci şi aceste articulaţii artificiale au o perioadă limitată de viaţă.

FĂRĂ CĂLDURĂ
Pe o articulaţie iritată nu e bine să aplici căldură. Mai bine se pune rece pe articulaţia iritată. Se aşează pungi de gheaţă pentru a lupta cu inflamaţia. În artroze, este recomandată kinetoterapia, adică gimnastica specializată. Această kinetoterapie, în artroze, trebuie executată după un program stabilit şi supravegheat de un profesor de gimnastică recuperatoare. Programul de kinetoterapie este menit să păstreze o supleţe a articulaţiei. Umărul e cea mai complexă articulaţie, pentru că acolo se pot face mişcări în toate planurile.

Umărul este construit din multe ţesuturi moi, muşchi şi tendoane. Aceste ţesuturi moi trec prin nişte canale de oase. În umăr, oasele nu sunt în contact unele cu altele. Când apare o inflamaţie în muşchi sau în tendoane, acestea sunt limitate de tunelul de oase prin care trece şi apare durerea. Genunchiul şi şoldul funcţionează ca o balama. Ei bine, umărul nu e doar o balama. Umărul face mai rar artroză. De regulă, se umflă teaca musculară şi apare durerea.

POLIARTRITA REUMATOIDĂ
A doua categorie mare de boli reumatice sunt cele inflamatorii. Din rândul acestora cea mai des întâlnită este poliartrita reumatoidă. Ea este o boală cronică. În momentul în care apar inflamaţii pe mai multe articulaţii, pe ele se instalează durerea şi roşeaţa, semne de poliartrită reumatoidă. Articulaţiile devin prea calde, se umflă şi mobilitatea lor scade. Când simte aceste semnale, bolnavul trebuie să se prezinte repede la doctor.

Poliartrita reumatoidă roade din toate structurile articulaţiei şi boala progresează. Tratamentul îşi propune să scadă durerea şi să prevină dezvoltarea anarhică a celulelor membranei ce căptuşeşte articulaţia, o dezvoltare haotică a membranei sinoviale. Un medicament cunoscut în poliartrită e metrotexanul, un fel de citostatic, deşi boala nici pe departe nu e canceroasă.