Sistemul nervos

Fara sistemul nervos, auzul, vazul, durerea si toate senzatiile pe care le are organismul uman ar fi de neconceput. Coordonarea muschilor ar fi si ea imposibila fara sistemul nervos. Nici functiile fiziologice care ne tin in viata, respiratia sau digestia, nu ar fi posibile daca sistemul nervos nu ar exista. Dar inainte de a vorbi de un sistem, trebuie sa pornim de la unitatea sa de baza, celula nervoasa sau neuronul, in cazul sistemului nervos. Milioane de astfel de celule ne impanzesc organismul. Celula nervoasa este sensibila la un stimul care vine din exterior, precum modificarile de temperatura, leziuni sau infectii. Sub influenta acestor stimuli, ea declanseaza un impuls nervos. Capacitatea celulei nervoase de a transforma un stimul in impuls nervos se numeste in termeni medicali excitabilitate. Mai departe, celula nervoasa transmite impulsul nervos in sistemul nervos central. Neuronii din creier prelucreaza aceste informatii, emit raspunsuri la stimuli si le trimit altor neuroni, care vor declansa o reactie, precum contractia unei grupe de muschi sau secretia unei glande. Proprietatea de a transmite impulsurile de la un neuron la altul se numeste conductibilitate.

CENTRAL SI PERIFERIC

Din punct de vedere structural, sistemul nervos are doua componente importante: sistemul nervos central (SNC) si sistemul nervos periferic. La nivelul sistemului nervos central vin toate informatiile din interiorul organismului si din mediul inconjurator. Aici se iau deciziile si se trimit comenzi catre organism. Cele doua componente ale sistemului nervos central sunt encefalul si maduva spinarii. Sistemul nervos periferic transporta informatiile catre sistemul nervos central (prin intermediul nervilor senzitivi) si trimite comenzile (prin intermediul nervilor motori) catre muschi – generand miscarea sau catre glande (prin intermediul nervilor vegetativi) – generand secretia unor substante.

Encefalul are la randul lui mai multe componente. "Emisferele cerebrale (stanga si dreapta) sunt cele mai voluminoase dintre componente si au cea mai mare dezvoltare la om, pentru ca la acest nivel se concentreaza functiile superioare, specifice numai omului: memoria, inteligenta, vorbirea", arata prof. dr. Alexandru V. Ciurea, sef de sectie neurochirurgie la Spitalul de Urgenta "Bagdasar-Arseni". La acest nivel se constientizeaza, de asemenea, senzatiile: auzul, vazul, mirosul. O a doua componenta deosebit de importanta a encefalului este trunchiul cerebral, la nivelul caruia sunt concentrate functiile vitale: respiratia, controlul activitatii cardiace, reflexele (inghititul, clipitul). Cea de-a treia componenta a encefalului este cerebelul sau creierul mic, cu rol in coordonarea miscarilor.

Maduva spinarii, situata in canalul vertebral din interiorul coloanei vertebrale, se structureaza in patru segmente: cervical, toracal, lombar si sacrat. Fibrele nervoase ale maduvei conduc informatiile legate de senzatii de la nivelul sistemului nervos periferic la emisferele cerebrale, iar de la emisferele cerebrale duc comenzile catre diverse zone ale corpului.

SIMTURILE

Nervii cranieni si nervii spinali sunt componentele sistemului nervos periferic. Cele 12 perechi de nervi cranieni culeg informatiile de la organele de simt localizate la nivelul capului (cu rol in vaz, auz, gust, miros) si trimit comenzi catre muschii capului (muschii fetei, denumiti si muschii mimicii, muschii masticatori, musculatura limbii si altii). Cei mai importanti dintre ei sunt nervii olfactivi (cu rol in miros), nervii optici (cu rol in senzatia vizuala), nervii trigemeni (foarte importanti in sensibilitatea de la nivelul fetei si in conducerea comenzilor catre muschii masticatori), nervii faciali (ce inerveaza muschii de la nivelul fetei si au rol in mimica), nervii vestibulo-cohleari (cu rol in auz si echilibru) si nervul vag (inerveaza majoritatea organelor toraco-abdominale: inima, plamani, intestine, stomac, pancreas).

NERVII SPINALI

Cea de-a doua componenta a sistemului nervos periferic sunt nervii spinali, structurati in 31 de perechi: opt cervicali, 12 toracali, cinci lombari, cinci sacrati si o pereche coccigiana. Rolul lor este de a conecta maduva spinarii cu toate componentele trunchiului si ale membrelor. "O parte dintre acesti nervi, dupa ce parasesc maduva spinarii, se imbina intre ei, formand patru plexuri: plexul cervical, plexul brahial, lombar si sacrat. Nervii toracali nu se unesc", explica prof. dr. A.V. Ciurea. De la aceste plexuri pornesc nervi care inerveaza, in principal, tegumentele si musculatura de la nivelul membrelor superioare si inferioare. Cei mai importanti nervi care pornesc de la nivelul plexului brahial si inerveaza tegumentele si musculatura membrelor superioare sunt nervul axilar, nervul musculocutan, median, ulnar, radial si nervii digitali palmari. Principalii nervi care pornesc din plexurile lombar si sacrat, inervand tegumentele si musculatura membrelor inferioare sunt nervul femural si nervul sciatic, cu ramificatiile sale: nervul tibial, peronier comun, peronier superficial si peronier profund.

NEURONUL. Celula nervoasa sau neuronul are o structura asemanatoare cu majoritatea celulelor din corpul uman. Pe langa cele trei elemente comune oricarei celule (membrana, citoplasma si nucleu), neuronii se disting prin numeroasele terminatii care se gasesc in structura lor. Dendritele sunt ramificatii scurte si multiple, iar axonul este o terminatie unica, lunga, care se ramifica la capatul sau. Axonul unui neuron se conecteaza cu dendritele unui altui neuron. Conexiunea dintre cei doi poarta numele de sinapsa. Influxul nervos se transmite de la dendrite catre corpul celular, axon, terminatia axonului, sinapsa si dendrita neuronului urmator. REFACERE. In comparatie cu celelalte celule ale organismului, neuronul, odata distrus, nu se reface. Cel mult, functiile lui pot fi preluate partial de neuronul invecinat. Stresul poate contribui la suprasolicitarea si distrugerea neuronilor, dar traumatismele constituie cauza principala a distrugerii celulelor nervoase. CLASIFICARE. Din punct de vedere functional, sistemul nervos poate fi clasificat in somatic si vegetativ. Sistemul nervos somatic cuprinde toate structurile nervoase dedicate interactiunii cu mediul exterior. El asigura echilibrul organismului cu conditiile variabile de mediu. Sistemul nervos vegetativ regleaza activitatea organelor interne, intervenind in motilitatea (proprietatea de a efectua miscari de contractie si de relaxare) si secretia glandelor. "De foarte multe ori, aceste doua componente se intrepatrund. Majoritatea nervilor au o componenta somatica, dar si una vegetativa. De exemplu, nervul facial are o componenta somatica, pentru ca inerveaza musculatura mimicii, dar are si o functie vegetativa, prin controlul functiei glandei lacrimale si a glandelor salivare sublinguala si submandibulara", arata prof. dr. A.V. Ciurea.