Stan, copilul şi şotronul

Stan s-a sculat dis-de-dimineaţă. Şi-a pus treningul verde-măsliniu şi a ieşit in faţa blocului. Pe aleea bordurată cu frunze ruginii, Stan se apleacă greoi şi desenează pe asfalt căteva pătrate. Şotronul de pe vremea cănd era mama fată mare.

Stan s-a sculat dis-de-dimineaţă. Şi-a pus treningul verde-măsliniu şi a ieşit in faţa blocului. Pe aleea bordurată cu frunze ruginii, Stan se apleacă greoi şi desenează pe asfalt căteva pătrate. Şotronul de pe vremea cănd era mama fată mare. Stan al nostru n-are nici o problemă că vecinii il compătimesc din balcoane, că trecătorii grăbiţi intorc capul curioşi, că tinerii il trimit la Spitalul 9. Stan a terminat de desenat şi aşează creta colorată pe bordura nouă. Pune măinile in şold, apoi le ridică deasupra capului şi sare intr-un picior, luănd la rănd pătratele de pe asfalt. Femeia de serviciu adună nervos frunzele şi hărtiile. Dar de la o vreme a rămas ca o statuie, cu bărbia in coadă de mătură, uităndu-se lung la Stan. Intre timp, nevasta lui Stan urlă din balcon ca opărită. Toată lumea o aude, numai Stan al ei ba. Din copaci, urletele femeii imprăştie vrăbiile zburlite. Dar Stan sare voiniceşte de pe un picior pe altul, atent să nu zbărcească. De pe celălalt trotuar, un băieţel pistruiat, cu sacul in spate, il priveşte cu mare atenţie pe Stan. Cu siguranţă a intărziat la ora de citire. Vrea să dea de capăt unui joc de pe altă planetă. Habar n-are de şotron. Băiatul n-ar face in ruptul capului greşeala de a-l intrerupe pe Stan pentru a-i explica regulile ciudatului joc de pe asfalt. Ştie şi el foarte bine căt de neplăcut este să fie deranjat de la jocurile pe calculator. Aşa că il priveşte cu blăndeţe şi inţelegere. E convins că, foarte curănd, Stan va obosi şi işi va permite o scurtă pauză. După vreo jumătate de oră, Stan se lasă doborăt pe genunchi, zămbind la puştiul pistruiat. Puştiul a prins regulile şotronului şi incepe să-l imite pe Stan. Răde cu poftă, măndru că nu greşeşte deloc. Stan se odihneşte pe bordură. Pentru o jumătate de oră a fost din nou copil. Nimeni nu-l poate pricepe. Poate puştiul pistruiat. Poate femeia de serviciu, care se uită incă uimită cu bărbia in coada de mătură.