Polenul, acarienii, praful, veninul de albina, medicamentele sau alimentele pot provoca reactii alergice. Pentru a tine sub control o alergie, mai intai trebuie sa aflam care dintre acesti alergeni declanseaza simptomele bolii.

ANAMNEZA, PRIMUL PAS IN DIAGNOSTIC

In diagnosticul alergiei, cel mai important element il constituie anamneza, discutia dintre bolnav si alergolog. Informatiile pe care le poate oferi pacientul despre momentele in care apare alergia sunt foarte importante pentru medicul alergolog. Exista alergii perene, care se mentin pe toata durata anului, asa cum sunt alergiile la praf. Exista insa si alergii sezoniere, precum cele la diferite tipuri de polen, care apar cel mai frecvent in lunile mai, iunie si iulie. Exista alergii care se manifesta numai in anumite locuri. In casele de la tara, spre exemplu, apar frecvent alergii la acarieni, mai numerosi in aceste locuri. In cazul unei alergii alimentare sau medicamentoase, pacientul va fi intrebat ce a mancat in ultimele zile si ce pastile a luat in ultimele trei saptamani. "Toate aceste informatii sunt foarte pretioase pentru medicul alergolog, intrucat ele conduc la suspiciunea diagnostica. Testele care vor urma vor avea in vedere informatiile obtinute la anamneza. Este mult mai usor sa selectionezi prin anamneza din cele cateva zeci de alimente pentru care exista teste pe cele cateva pe care le-a consumat pacientul", arata prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu, seful Sectiei de alergologie de la Spitalul Clinic Colentina.

POLEN, LAPTE, PRAF

Principalul mijloc de diagnostic al alergiilor il constituie testele cutanate. In cadrul testarii, se introduce in piele un extract de alergen (polen, lapte, penicilina, praf) printr-o intepatura pe partea anterioara a antebratului, acolo unde pielea este mai sensibila si reactia va fi mai concludenta. Dupa introducerea alergenului, zona intepata va fi urmarita timp de 15-30 de minute. "Se considera ca testul este pozitiv daca pe mana se formeaza o pata reliefata (umflatura) de culoare rosie, care depaseste 2 milimetri in diametru. Uneori, pata este insotita de mancarime, ceea ce creste siguranta diagnosticului", explica prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu. Exista si situatii in care pacientii sensibili pot face un soc anafilactic, o reactie alergica puternica ce poate pune in pericol viata. Aceste cazuri sunt insa rare, testele cutanate fiind in general bine tolerate, chiar si de copii. Bolnavul trebuie sa intrerupa medicatia antihistaminica cu cel putin sapte zile inainte de testare, pentru ca poate provoca un rezultat fals negativ.

Principalii alergeni utilizati pentru aceste teste sunt acarienii, mucegaiurile din atmosfera si din alimente, polenurile (care sunt de mai multe tipuri), scuamele (matreata) si perii de animale de casa (caine, pisica, hamster, porcusor de Guineea), puricii de balta (care se folosesc ca hrana uscata pentru acvarii). Pentru testarea alergiilor alimentare exista o gama larga de extracte, cuprinzand principalele tipuri de carne, legume si fructe. Si in cazul alergiilor medicamentoase exista mai multe tipuri de extracte.

ANALIZE. Diagnosticul alergiilor se poate face si prin analize ale sangelui. In contact cu un alergen, organismul formeaza anticorpi (imunoglobuline), care pot fi vazuti la analizele de sange. Astfel, o cantitate prea mare de imunoglobuline de tip IgE indica o reactie alergica, dar nu precizeaza si alergenul responsabil de reactie. Exista insa si teste moderne, dar mai scumpe, care identifica imunoglobulinele specifice fiecarui tip de alergen si arata astfel alergenul la care este sensibil pacientul.