Glaucomul grupeaza un numar de maladii care afecteaza nervul optic si deci vederea pana la pierdrea ei. De obicei, acest lucru este cauzat de cresterea presiunii intraoculare (fenomen care nu are legatura cu tensiunea arteriala!). Dar nu intotdeauna! Exista si glaucom care apare pe o presiune oculara normala, dupa cum si presiune oculara crescuta care nu duce la glaucom, fiind vorba de o capacitate diferita a ochiului de a tolera valorile presionale. Glaucomul este o maladie raspandita. In lume, exista 60 de milioane de oameni cu glaucom si se apreciaza ca, pana in 2020, numarul acestora va ajunge la 80 de milioane. Din pacate, foarte multi dintre ei nu stiu ca sufera de aceasta boala! Acest lucru este posibil pentru ca, in stadiile initiale, glaucomul nu da simptome, dar in acest timp cresterile presionale produc afectarea ireversibila a nervului. In consecinta, glaucomul este a doua cauza de orbire pe plan mondial, in lume existand 12,5 milioane de persoane care si-au pierdut vederea din acest motiv, jumatate din ei la ambii ochi! Solutia principala pentru a evita acest destin dramatic: prezentarea la medicul oftalmolog, chiar in lipsa oricaror simptome si determinarea periodica a tensiunii oculare, de obicei, la tre ani dupa implinirea varstei de 40 de ani si, anual, dupa 60 de ani.
Din pacate, in prezent, nu exista un tratament care sa vindece glaucomul, iar afectarea nervoasa odata produsa nu mai este reversibila. Totusi, tratamentul opreste evolutia bolii, putandu-se recurge la tratament medical (cel mai frecvent sub forma de picaturi, mai rar se asociaza tablete) sau chirurgical. Tratamentul este strict individualizat, impune controale medicale periodice, la inceput mai des apoi de cel putin doua ori pe an si mai ales nu trebuie sub nici o forma intrerupt, ci va fi urmat de regula toata viata.
Dar ce se intampla practic in glaucom? In partea din fata a ochiului exista un spatiu numit camera anterioara, in care curge continuu un lichid ce are rol nutritiv, numit umoarea apoasa. Daca acest lichid nu poate fi drenat eficient, el se acumuleaza si determina cresterea tensiunii intraoculare. Exista deci doua tipuri de medicamente: care scad productia respectivului lichid si care favorizeaza drenajul acestuia, dar si alte substante care asociaza ambele actiuni. Din prima categorie fac parte betablocantele si inhibitorii anhidrazei carbonice. Betablocantele cele mai folosite sunt timolol, betaxolol, metipranolol. Se administreaza o picatura de 1-2ori pe zi. Ele pot determina reactii adverse ca scaderea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace, dificultati respiratorii, oboseala, depresie, pierderea memoriei, impotenta, caderea parului. Inhibitorii anhidrazei carbonice cei mai utilizati sunt dorzolamid si brinzolamid si se administreaza o picatura de 2-3 ori de zi. Ele pot determina reactii adverse ca tulburari urinare, aparitia de furnicaturi si amorteala la degete.
Medicamentele care favorizeaza drenajul lichidian sunt de mai multe tipuri. Analogii prostaglandinelor se administreaza o picatura pe zi si pot determina intunecarea irisului, ingrosarea si pigmentarea pleoapelor, vedere incetosata, intepaturi sau inrosirea ochilor. Cel mai frecvent se folosesc latanoprost si bimatoprost. Agentii miotici (care produc micsorarea pupilei) si colinergici se administreaza cate o picatura de 3-4 ori pe zi. Cel mai des se utilizeaza pilocarpina si carbachol. Ele pot determina reactii adverse ca dureri oculare, vedere incetosata, reactii alergice, transpiratii, salivatie abundenta, nas infundat. Un alt tip de substanta sunt derivatii de epinefrina ca dipivefrin. Ei pot determina efecte adverse ca inrosirea ochilor, palpitatii, dureri de cap, cresterea tensiunii arteriale, reactii alergice. Agentii adrenergici prezinta ambele tipuri de efecte importante in glaucom. Cei mai folositi sunt apraclonidina si brimonidina. Pot determina reactii adverse ca oboseala, ameteala, dureri de cap, uscaciunea gurii si nasului, reactii alergice.
Picaturile trebuie corect administrate. Pentru asta se lasa capul pe spate, se departeaza pleoapa inferioara si se pune picatura. Se tin ochii inchisi (fara a strange foarte tare) pentru 3-5 minute si se apasa cu degetul in unghiul interior al ochiului, langa nas. Se sterge apoi surplusul de pe pleoape. Se procedeaza asa pentru a impiedica trecerea picaturilor spre nas, de unde pot fi absorbite in sange si determina reactii care afecteaza intregul organism. Daca sunt prescrise tipuri diferite de picaturi, trebuie lasat un interval de timp intre aplicari.
Mai multe amanunte pe www.3dots.ro