Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Va imaginati ca virozele respiratorii, infectiile urinare sau digestive sunt cele mai raspandite infectii? Veti fi probabil surprinsi sa aflati ca totusi cea mai frecventa si posibil cea mai putin luata in serios este infectia cu Helicobacter pylori!
Helicobacter pylori este o bacterie care traieste in mucusul ce acopera mucoasa stomacului (stratul intern). Se apreciaza ca, in prezent, jumatate din populatia lumii, circa trei miliarde de oameni, este infectata. Infectia insa nu este sinonima cu boala: majoritatea persoanelor infectate cu Helicobacter nu prezinta simptome sau prezinta unele usoare. In alte cazuri insa, infectia poate genera complicatii grave ca: ulcer gastric sau duodenal, cancer sau limfom gastric. Asadar, este alarmanta descoperirea unei astfel de infectii? Trebuie ea tratata, chiar daca nu da simptome suparatoare? Cum se poate raspandi?
Descoperire rasplatita cu Nobel
Helicobacter pylori a fost descoperita relativ recent, in 1983, de doi cercetatori australieni, Barry Marshall si Robin Warren. Descoperirea a surprins lumea medicala, pentru ca la acea data se considera ca nici un microorganism nu poate supravietui in mediul acid din stomac.
Continuarea studiilor a relevat alte rezultate extraordinare, in 1989 ajungandu-se la concluzia ca bacteria Helicobacter pylori este implicata in geneza gastritei cronice, ulcerului si cancerului gastric. O concluzie neasteptata, caci pana atunci se considera ca ulcerul este produs prin actiunea condimentelor, stresului sau alcoolului, factori care de fapt nu determina, ci intretin si agraveaza boala.
In prezent se considera ca infectia cu Helicobacter si folosirea frecventa a unor medicamente, in special a antiinflamatoarelor nesteroidiene, reprezinta cauzele bolii ulceroase. Cercetarile medicilor australieni au fost rasplatite cu acordarea Premiului Nobel pentru medicina in anul 2005. De atunci s-au facut progrese remarcabile privind structura si mecanismele patogene ale bacteriei, metodele de tratament si implicarea sa in alte maladii.
Bacteria supravietuieste in mediu ostil
Helicobacter este o bacterie spiralata (de unde ii vine si numele), Gram negativa, foarte mobila, care traieste in mucusul ce acopera mucoasa stomacului. De altfel, mucusul o protejeaza de actiunea acidului gastric. Microorganismul reuseste sa supravietuiasca in acest mediu ostil (continutul stomacului este foarte acid, ph-ul ajungand la 2, fata de Ph-ul sangelui de pilda care este 7,35-7,45) prin anumite adaptari: are necesitati mici de oxigen si secreta mai multe tipuri de enzime, intre care una numita ureaza transforma ureea (ce se gaseste din abundenta in stomac) in bicarbonat si amoniu, doua baze tari care neutralizeaza secretia acida, protejand bacteria. In felul acesta insa scade si protectia mucoasei, care devine astfel sensibila la actiunea acidului gastric. De asemenea, bacteria declanseaza un raspuns imun din partea organismului, insa celulele respective nu pot trece decat greu prin stratul mucoasei pentru a ajunge la bacterie. In timp, ele se aglomereaza in mucoasa stomacului si determina o reactie inflamatorie, o gastrita cronica.
Citește pe Antena3.ro
Ulcer, cancer gastric
Chiar persoanele care nu au nici un fel de simptome prezinta totusi modificari locale, mai mult sau mai putin importante. Trebuie subliniat ca infectia nu este insa sinonima cu boala. Desi exista un numar mare de persoane infectate, doar 15% dintre ele vor face ulcer si un numar si mai redus cancer gastric. Pe de alta parte, bacteria Helicobacter pylori este depistata la 80% dintre bolnavii cu ulcer gastric si la 90% dintre cei cu ulcer duodenal si in proportii similare la cei care prezinta cancer gastric sau limfom gastric (o forma mai rara de cancer). Exista deci si alti factori care trebuie luati in considerare, genetici sau de mediu, pentru a intelege pe deplin implicatia microorganismului in patogenia bolii.
In principiu, Helicobacter are doua efecte: daca inflamatia se localizeaza in zona antrala (in portiunea terminala a stomacului) determina cresterea productiei acide si ulcer cu localizare gastrica sau duodenala, iar daca este localizata in restul stomacului genereaza in timp o atrofie gastrica, care poate conduce la ulcer (pentru ca mucoasa se fragilizeaza) sau la cancer gastric.
Se mentine toata viata
O data ce infectia este contactata, ea persista toata viata in absenta tratamentului. Exista mai multe tulpini bacteriene si reinfectia este posibila, fiind mai frecventa la femei si copii. Infectia este foarte frecventa, fiind identificata la jumatate din intreaga populatie a lumii. Totusi, in tarile dezvoltate, procentul este mai mic decat in celelalte, astfel in SUA el este de 30%, in timp ce in tarile cu o economie precara de 70%-90%.
Simptome
30%-35% dintre persoanele infectate sunt asimptomatice, in timp ce 50% dintre ele, mai ales adulti, prezinta simptome dispeptice: dureri abdominale repetitive in partea superioara a abdomenului, greata, varsaturi, eructatii (emisie pe gura a gazelor continute in stomac), balonare, scadere in greutate, inapetenta (pierderea poftei de mancare). La 15% apare ulcerul gastric sau duodenal (duodenul este prima portiune a intestinului subtire, situat in continuarea stomacului), manifestat prin simptomele caracteristice sau uneori prin aparitia complicatiilor (hemoragie sau perforatie). Simptomul principal in ulcer este durerea.
Durerea sau arsura este situata in partea central-superioara a abdomenului (se poate localiza oriunde din capul pieptului pana la ombilic), poate dura minute sau ore, apare la cateva ore dupa masa sau noaptea in ulcerul duodenal, si mai repede, dupa una-doua ore in ulcerul gastric (cand mancarea este inca in stomac). Durerea cedeaza temporar dupa mancare sau administrarea de medicamente antiacide, poate aparea si disparea capricios, pentru cateva zile sau saptamani. Durerea este insotita de varsaturi, balonare, scadere in greutate. Varsaturile cu sange sau aparitia unui scaun de culoare neagra denota existenta unei complicatii hemoragice.
Cancerul gastric se manifesta prin: durere abdominala intensa si persistenta, care nu cedeaza la antiacide, senzatie de satietate rapida (dupa ingerarea unor cantitati mici de alimente), balonare, varsaturi, scadere in greutate, oboseala marcata.
De la reflux gastroesofagian la acnee
Infectia cu Helicobacter pylori a fost incriminata si in producerea altor maladii, fara ca sa existe insa studii concludente deocamdata: refluxul gastroesofagian, afectiuni inflamatorii, autoimune sau dermatologice (de la diferite eruptii la acnee sau psoriazis). In principiu este posibil ca existenta unei infectii cronice (precum cea cu Helicobacter) sa determine alterarea raspunsului imun sau absorbtia unor antigene din hrana prin mucoasa lezata, ceea ce ar putea explica aceste maladii.
De asemenea, exista studii care subliniaza evolutia severa a aterosclerozei la persoanele infectate, cu cresterea frecventei afectiunilor cardiovasculare, insa sunt necesare cercetari aprofundate pentru confirmarea acestei ipoteze. Date stiintifice certe asociaza insa infectia cu Helicobacter cu anemia feripriva (anemie prin deficit de fier), chiar daca mecanismele nu sunt complet elucidate.
Diagnostic
Exista mai multe teste pentru depistarea infectiei cu Helicobacter. Cel mai simplu consta in depistarea anticorpilor in sange. Prezenta anticorpilor indica doar existenta unei infectii (nu si momentul producerii acesteia) si nu poate preciza daca aceasta este activa sau a fost oprita prin administrarea antibioticelor.
Un test foarte simplu si accesibil este cel respirator. Pacientul inghite o solutie care contine uree cu carbon marcat. Daca exista o infectie, bacteriile din stomac vor desface ureea, iar bioxidul de carbon rezultat va trece in sange si va fi eliminat prin respiratie, fiind prezent dupa 10-20 de minute in aerul expirat.
Un alt test se poate face pentru evidentierea bacteriei (antigenelor sale) in scaun. In fine, uneori, daca simptomatologia o impune, se poate recurge la endoscopie, metoda prin care se pot studia anomaliile mucoasei si se pot recolta fragmente de tesut prin analiza carora sa se depisteze prezenta bacteriei.
Tratament
In nici un caz nu trebuie ca pacientul sa inceapa sa isi autoadministreze antibiotice, fara recomandarea medicului, doar pe baza testului de sange. Exista controverse privind oportunitatea tratamenului, si anume daca acesta trebuie inceput la simpla depistare a unei infectii sau in functie de gravitatea simptomelor ori chiar in lipsa unor simptome suparatoare, daca exista cazuri de cancer gastric in familie. De aceea, tratamentul trebuie initiat numai la indicatia medicului, daca acesta considera necesar, pe baza evaluarii complete a simptomelor si datelor de laborator.
Se prescrie de obicei o asociere de doua antibiotice, care trebuie luate pe durata si in doza prescrisa, cu repetarea testelor la terminarea tratamentului. Si in cazul lui Helicobacter pylori, ca si in cazul altor bacterii, s-a observat in 10% din situatii fenomenul rezistentei la antibiotice. De aceea daca tratamentul nu da rezultate (daca infectia persista), medicul va va prescrie alte medicamente. In orice caz, daca este vorba de un ulcer asociat cu infectia cu Helicobacter, tratamentul cu antibiotice este obligatoriu, asociat cu medicamentele care scad productia gastrica acida (inhibitori de pompa protonica si blocantii receptorilor H2), caci, daca se administreaza doar acestea din urma, ulcerul nu se vindeca si simptomele reapar dupa intreruperea tratamentului.
LA CAINI SI PISICI. Si animalele – de pilda cainii si pisicile – prezinta astfel de infectii (cu tipuri de Helicobacter caracteristice speciei respective). Acestea au fost insa identificate si la oameni, de aceea nu lasati cainii sau pisicile sa va linga, mai ales pe fata.
CONTAMINARE. Helicobacter pylori se gaseste in saliva, voma, materii fecale, fiind transmisa prin contact direct sau pe cale fecal-orala, prin mancare si apa contaminate. Infectia cu Helicobacter incepe inca din copilarie (dar de obicei simptomele apar mult mai tarziu, la adulti), contactul strans in familie avand un efect important. Conditiile precare de curatenie si igiena, locuirea in spatii aglomerate sporesc riscul contaminarii cu Helicobacter pylori.
PREVENIRE. Din pacate, nu exista inca un vaccin care ar putea preveni infectia cu Helicobacter pylori si nici nu se cunoaste in amanunt modul de raspandire a bolii. Pentru evitarea ei, adoptati masurile generale aplicate in cazul infectiilor digestive: spalati-va des pe maini cu apa si cu sapun, mentineti o buna igiena in bucatarie, spalati bine fructele si legumele, preparati hrana in conditii sigure, conform indicatiilor, si beti apa numai din surse sigure.
DIABETICI. Nu s-a putut face o legatura intre infectia cu Helicobacter si diabet sau agravarea diabetului prin absorbtia unor cantitati mai mari de glucide prin mucoasa alterata. Totusi, la diabeticii care prezinta frecvent varsaturi este indicat un test pentru depistarea infectiei.
