Tusea ca glonţul pe ţeavă

I-a venit ideea să filmeze şi să fotografieze... tusea. El se numeşte Garry Settles şi este specialist în studiul dinamicii gazelor şi în domeniul stroscopiei, tehnică pusă la punct în secolul al XIX-lea.

Cu lentile şi filtre speciale, acest dispozitiv permite vizualizarea oricărei mişcări a aerului. Persoana a fost aşezată într-o cameră neîncălzită şi protejată de orice curent de aer. În timpul tusei, ca în timpul unei furtuni, un nor de bacterii, virusuri şi alte “fiinţe microscopice” învăluie totul în jur. Ce urmează ştim foarte bine. Dar dacă nu ne afectează chiar nu ne pasă. Adică, toţi ştim foarte bine că tusea este una dintre modalităţile cele mai eficiente de răspândire a gripei, tuberculozei, dar şi a altor boli infecţioase severe. Dar pe cine ar interesa un film având ca personaj principal... tusea şi victimele ei! Pe cine ar interesa să vadă cum un roi de microbi, stârnit de tuse, invadează spaţiul închis! Şi că microbii sunt inhalaţi, iar acolo unde sunt bine primiţi se înmulţesc şi provoacă boala!

Filmul lui Garry Settles e banal de la cap la coadă. Inclusiv mesajul. Fenomenul acesta aproape invizibil, cu consecinţe grave, numit tuse poate fi controlat. Şi chiar foarte uşor. Cu o batistă. Cel mai bine cu batista de unică folosinţă.

Garry Settles, regizorul acestui film, îşi exprima recent speranţa în New York Times că pelicula sa ar putea influenţa comportamentul şi în spitale, unde masca ar trebui să fie ca mănuşile de unică folosinţă. Argumentul e zdrobitor şi ar putea salva filmul de la banalitate totală. Garry Settles a stabilit că, atunci când tuşim, viteza aerului ce ţâşneşte din gură atinge 8 metri pe secundă. Nu întâmplător el a făcut comparaţie cu viteza glonţului pe ţeava armei. Un glonţ invizibil, bine ţintit, fatal.