Institutul „Cantacuzino", perlă a medicinii româneşti, alături de Institutul „Ana Aslan", agonizează. Pentru că, periodic, pe deasupra celor două prestigioase instituţii roiesc binevoitori ce descoperă ceea ce ştie toată lumea. În cazul Institutului „Cantacuzino", faptul că nu mai corespunde GMP-ului european. Mai nou a descoperit asta şi preşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului, Daniel Boda, care s-a grăbit să închidă liniile de producţie, deoarce acestea nu se ridică la nivelul cerinţelor europene.
Adică, la „Cantacuzino", acum, se produc vaccinuri bune, dar cu metode de prin anii '50. Nu-i nici o exagerare. Însuşi directorul Institututului, Radu Iordăchel, spunea că n-avem temei să ne temem de vaccinurile noastre pentru că de peste o jumătate de secol le folosim fără probleme. Mai în glumă, mai în serios, avem cel mai amplu studiu de testare a unor vaccinuri ca număr de participanţi şi durată în timp.
Dar fără nici o urmă de glumă, „Cantacuzino" chiar are nevoie de bani pentru a asigura populaţiei vaccinuri fabricate la standarde europene.
Prin 2006, când discuţiile erau aceleaşi, se vorbea despre vreo 9-10 milioane de euro. Acum, probabil, suma s-a dublat. Dar de unde bani, pe praful ăstaĂ În anul de graţie 2010, autorităţile cocârjate de grija pentru sănătatea naţiunii rezolvă această problemă cerând, din nou, o derogare pentru „Cantacuzino".
O glumă proastă şi cinică. Pentru că virusurile nicicând, chiar dacă sunt vremuri de criză, nu-şi reglează tirul după programul de lucru de la „Cantacuzino" sau după cheful autorităţilor de a investi. Şi este chiar o insultă, deoarece „Cantacuzino" face parte dintr-o nobilă familie europeană de institute de vaccinuri. Soluţii există. „Un euro pentru «Cantacuzino»„ ar fi una. Veche, dar eficientă. Sau fiecare minister să investească o sumă. Dar ne înfoiem pe la tv cu teledoane, campanii de ajutoare, tăieri de panglici pe la patinoare de vip-uri... Foarte bine. Dar hai să ne mişcăm cu niscaiva talent şi pentru salvarea Institutului „Cantacuzino".