Viclenia virusului din ficat

O mulţime de oameni se vaită că pe buletinul lor de analiză pentru ficat apar tot felul de iniţiale greu de descifrat, mai ales în cazul celor care sunt suspecţi de hepatită cu virus B (VHB). De multe ori, oamenii ăştia spun: ce ne facem, că scrie aici, în analiza de sânge, AcHBs prezent? Ei intră în panică cum că virusul îi macină. Sperietură degeaba, fiindcă acel "Ac" indică faptul că e vorba despre anticorpi, adică au în sânge soldaţii imunităţii care s-au luptat cu virusul şi nu sunt semne că virusul există.

DESCIFRAREA ANALIZELOR
Dar toate acestea, le vom explica mai detaliat, pentru ca persoanele care au fost sau sunt infectate cu virusul hepatic B să înţeleagă ce înseamnă buletinul lor de analiză. VHB are componente numite antigen. Organismul omului se apără sintezitând anticorpi. Dacă în analiză apare Ag înseamnă că sunt antigeni, semn că infecţia cu virusuri există.

Dacă pe buletin apare Ac, acestea sunt iniţialele anticorpilor şi înseamnă că imunitatea a trimis armele de luptă împotriva antigenului rău al viruslui B. Antigenul VHB, cel mai cunoscut este cel de suprafaţă, AgHBs. Acest antigen AgHBs se află la suprafaţa virusului şi apare în primele două-trei săptămâni de la infectare. Acest antigen, ca o anvelopă la o roată, se află în sânge, dar nu trece la altă persoană.

Acest antigen, care este la suprafaţa virusului, stârneşte reacţia de autoapărare a omului şi apar anticorpi. Anticorpii AcHBs sunt destinaţi luptei cu antigenul virusului AgHBs. Când în sânge sunt descoperiţi anticorpii AcHBs, ei neutralizează anvelopa de antigeni de peste virus şi virusul nu mai circulă în sânge şi nu se înmulţeşte. Când omul are în sânge anticorpi înseamnă că autoapărarea lui a rezolvat infecţia.

IMUNITATEA, CEL MAI EFICIENT MEDICAMENT
Sunt cazuri în care spontan infecţia este rezolvată după patru-cinci luni. Cel mai bine ştie să pună la punct VHB reacţia de autoapărare a organismului. Imunitatea o face mai bine decât orice medicament. Dacă la unii se găseşte în sânge peste şase luni antigenul virusului, adică AgHBs, înseamnă că omul are hepatită cronică B.

Această anvelopă de anigen AgHBs acoperă la virus un al doilea înveliş numit antigenul HB Cuore, adică inima, miezul virusului. Acest antigen se scrie AgHBc. Este de fapt în comparaţia cu o roată, camera, nu anvelopa, care era antigenul de suprafaţă. Acest miez al virusului AgHBc nu se găseşte liber în sânge şi se pune în evidenţă doar în celula ficatului. Şi acest antigen, numit inima virusului sau Cuore, stârneşte autoapărarea şi organismul fabrică anticorpi Cuore, adică AcHBc.




Aceşti anticorpi Cuore apar repede după infecţie şi rămân pe viaţă în sânge. Când în analiza de sânge a pacientului se găsesc anticorpi Cuore, adică AcHBc, e semn că omul a avut infecţie cu VHB. Dar virusul este parşiv şi în acest miez, în această inimă (Cuore) există un component mai mic, antigenul HBe, adică AgHBe. Acest antigen HBe comandă înmulţirea virusului şi el se află în sânge. Când la analiză se găseşte în sânge acest mic antigen

AgHBe e semnul că virusul se înmulţeşte şi contaminează şi pe alţii. Antigenul acesta mic AgHBe este aruncat de celula ficatului pe membrana celulei şi el devine element de recunoaştere pentru celulele limfocite ucigaşe din sânge. Aceste celule limfocite "criminale" sesizează antigenul mic AgHBe şi distrug virusul. Dar virusul este mai viclean.

Pentru a scăpa de atacul limfocitelor de apărare, VHB face o mutaţie şi nu mai secretă acest antigen mic AgHBe, astfel că, fără să poată fi depistat, virusul continuă să se înmulţească.

PERICOL PLANETAR
Această hepatită cu virus B este răspândită în lume. Organizaţia Mondială a Sănătăţii anunţă că în lume există 350 de milioane de infectaţi cu VHB, şi dintre aceştia 70% trăiesc în Asia. Dar cum există atâta migrare a populaţiilor, răspândirea VHB e un pericol planetar. VHB are potenţial de a evolua mai repede decât virusul hepatitei C spre acea boală gravă numită ciroză.

Din totalul celor cu hepatită B, 5% pe an trec spre ciroză. În cinci ani, 20% dintre bolnavii de hepatită cu virusul B fac ciroză, iar 15% dintre aceşti bolnavi de ciroză evoluează nefericit spre cancerul de ficat. Cu cât încărcarea cu virusuri e mai mare şi pe o perioadă mai lungă, sporeşte riscul de avansare spre cancerul de ficat. Virusul B se integrează în nucleul celulei ficatului şi celula hepatică are risc să se cancerizeze. Există o nuanţă pozitivă: spre deosebire de virusul C la virusul B s-a descoperit un vaccin.