Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Conținuturile conștiente și inconștiente - sesiza Verena Kast - se unesc în simboluri. Scopul procesului de individuare este ca omul să devină cine este el de fapt. «Devino ceea ce ești!», spunea Pindar, deci ideea nu este nouă. Aristotel afirma, la rândul lui, că tot ceea ce este creat poartă în sine doar propria formă, iar viața trebuie să conducă la această formă proprie. Asta înseamnă că numeroasele posibilități care ne sunt inerente pot fi în mare parte trăite, că devine vizibil ceea ce este înscris în noi - și poate numai în noi. Procesul de individuare este, în acest sens, un proces de diferențiere: specificul unui om, ceea ce are el unic, urmează să-și găsească expresia. Din acest proces face parte în mod esențial autoacceptarea, cu posibilitățile, dar și cu dificultățile aferente; tocmai dificultățile sunt esențiale, pentru că ele constituie în mare măsură specificul nostru”.
Provizorat
Detaliat: „Autoacceptarea, împreună cu posibilitățile și dificultățile ce apar, este o virtute fundamentală, care se dorește realizată în procesul de individuare. În legătură cu procesul de individuare, se recurge mereu la imaginea unui copac: o sămânță care cade pe pământ urmează a deveni copacul ce a fost conținut în această sămânță și se află în interacțiune cu locul, vremea, clima etc. Când ne gândim la copaci, până și tăierea lor este ceva caracteristic pentru ei. «Să devii cel care ești», «să devii cea care ești» nu înseamnă nicidecum să devii uniform, armonios, șlefuit, ci să percepi tot mai mult în tine ceea ce ești, ceea ce este coerent în propria-ți personalitate, cu toate asperitățile ei. Procesul de individuare este, în acest sens, întotdeauna și un proces de apropiere: pentru că noi nu știm, la urma urmei, ceea ce suntem și nici analistul/analista nu știe. Este vorba despre o apropiere, fiecare transformare pe care o trăim urmează a fi corectată, este provizorie”.
Interior - exterior (și invers)
În completare: „Celălalt aspect al procesului de individuare - la fel de important și poate chiar mai practicabil din punct de vedere psihologic și la fel de întrepătruns cu scopul autodevenirii - vizează obținerea unei mai mari autonomii. Omul urmează să devină un individ, desprins de complexele parentale și, totodată, de etaloanele colective, de normele și valorile unei societăți, de așteptările de rol, de ceea ce «se» crede. Autodevenirea înseamnă așadar și emancipare. În concepția despre lume proprie psihologiei jungiene, de pildă, se consideră că tot ceea ce există în exterior există și în interior, că tot ceea ce există în interior există și în exterior. De aceea trebuie să ne desprindem nu doar din captivitatea în valorile, normele, așteptările de rol colective - pe care le-am interiorizat în persona -, ci și din captivitatea în inconștient, și să intrăm apoi în mod conștient în relație cu acestea. Să nu fim așadar determinați nici de inconștient, nici de valorile create la nivelul societății”.
Cine este Verena Kast
Verena Kast, doctor în psihologie analitică, este profesor de psihologie la Universitatea din Zürich și psihoterapeut cu practică privată. Este lector și analist formator la C.G. Jung-Institut din Zürich și autoarea multor lucrări despre psihologia emoțiilor, bazele psihoterapiei și interpretarea basmelor și a viselor.
„Procesul de individuare este un proces de diferențiere: specificul unui om, ceea ce are el unic, urmează să-și găsească expresia”, Verena Kast, psihologă
„Autodevenirea înseamnă (și) emancipare”, Verena Kast, psihologă
Citește pe Antena3.ro
