x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Rănirea deliberată și acțiunile ei asupra creierului

Rănirea deliberată și acțiunile ei asupra creierului

de Florian Saiu    |    05 Iun 2025   •   06:00
Rănirea deliberată și acțiunile ei asupra creierului

În ciuda numeroaselor încercări de a determina de ce oamenii se rănesc în mod deliberat, niciun cercetător n-a reușit să ofere până acum un răspuns edificator. Și totuși, să încercăm să înțelegem cât de cât fenomenul. 

Când sunt întrebați de ce se rănesc cu regularitate, cel mai adesea oamenii spun că acțiunile lor îi ajută să-și reprime (sau să se elibereze de) emoțiile negative, precum anxietate, furie sau depresie. „Psihiatrul Leo Sher, care lucra pe atunci la Universitatea Columbia, și psihologa de la aceeași universitate, Barbara Stanley, au conchis într-o revizuire din 2009 a cercetărilor din domeniul biologiei că autovătămarea eliberează în creier mesageri chimici asemănători opioidelor, cunoscuți sub numele de endorfine. Eliberarea acestora duce la o stare euforică ce reduce durerea și aduce o amânare a suferinței emoționale, confirmând motivul pe care îl menționează cei mai mulți dintre cei care se autorănesc. Această stare poate explica, de asemenea, de ce astfel de oameni spun că, autorănindu-se, sunt de fapt buni cu ei înșiși”, rețineau psihoterapeuții Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld în lucrarea studiului „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Lifestyle, 2024).

Terapia dialectic-comportamentală

În continuare: „Un procent mai mic de indivizi afectați raportează că durerea îi ajută să iasă dintr-o amorțeală afectivă, că vor să se pedepsească pentru faptele rele sau că își folosesc rănile pentru a atrage atenția celorlalți. Pe baza ipotezei secreției de endorfine, unii cercetători au examinat dacă naltrexona - un medicament folosit în tratamentul dependenței de alcool care blochează eliberarea acestor hormoni în creier - poate limita acest comportament autodistructiv, prin reducerea efectelor paliative ale autovătămării. Până acum însă rezultatele studiilor cu privire la eficacitatea acestui medicament și a altora pentru această afecțiune au fost neconvingătoare. Deocamdată, o tehnică denumită terapie dialectic-comportamentală, dezvoltată de psihologa Marsha M. Linehan, de la Universitatea din Washington, oferă cea mai bună speranță pentru acești pacienți.”

Punct de plecare

Amănunțit: „În această terapie - inițial concepută pentru persoanele cu tulburare de personalitate borderline, 80% dintre acestea prezentând comportamente de autorănire -, clienții învață, printre alte strategii de adaptare (coping), cum să tolereze mai bine stresul și cum să reducă sentimentele negative. Metoda combină tehnicile de reglare emoțională folosite în terapia cognitiv-comportamentală cu exercițiile de mindfulness care întăresc acceptarea și trăirea momentului prezent. Cel puțin cinci studii controlate arată că terapia dialectic-comportamentală reduce ratele de autovătămare și scade numărul tentativelor de sinucidere și al episoadelor de abuz de substanțe la persoanele cu tulburări de personalitate. Deși eficacitatea acestei terapii la persoanele cu alte probleme psihologice rămâne nedovedită, acest tratament este un punct de plecare excelent pentru tinerele și tinerii din toată lumea care au nevoie de mai puține modalități vătămătoare de a se îngriji de ele însele.”

Semnificație patologică în răspăr

Ultimele comentarii: „Pentru a pune în lumină semnificația ei patologică, autovătămarea fără intenție suicidară a fost pentru prima dată clasificată drept o boală distinctă în ediția din 2013 a Manualului de Diagnostic al Asociației Americane de Psihiatrie. Dar în loc să fie etichetată ca diagnostic propriu-zis, această afecțiune apare într-o secțiune intitulată Afecțiuni care necesită studii suplimentare. Noua definiție subliniază că autovătămarea nu este asociată cu o anumită boală mentală și poate constitui o problemă de sine stătătoare. De exemplu, unii oameni pot fi diagnosticați cu tulburare de depresie majoră și autovătămare fără intenție suicidară, pentru a distinge acea persoană de o alta care este depresivă, dar nu își produce răni de una singură.”

„Autovătămarea eliberează în creier mesageri chimici asemănători opioidelor, cunoscuți sub numele de endorfine. Eliberarea acestora duce la o stare euforică ce reduce durerea și aduce o amânare a suferinței emoționale.”, Leo Sher, psihiatru

„Pe baza ipotezei secreției de endorfine, unii cercetători au examinat dacă naltrexona - un medicament folosit în tratamentul dependenței de alcool - poate limita acest comportament autodistructiv.”, Hal Arkowitz, psihoterapeut

×
Subiecte în articol: ranire deliberata creier