Mecanismele afurisite ale rușinii

Această incursiune în universul rușinii va fi condusă de psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu, autoarea studiului „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023): „Rușinea ne transmite că ceva nu e în regulă cu noi, cu esența noastră. Că suntem defecți. Rușinea ne blochează, ne obligă să ne ascundem. Ne vine să intrăm în pământ. Uneori am prefera să murim decât să o trăim. Da, atât de departe merge. Te-ai întrebat vreodată de ce pe scala temerilor, teama de a vorbi în public este mai mare decât teama de moarte? Ai ghicit, din cauza rușinii”. Cauza? „Nu ne e teamă să vorbim în public, cât ne e teamă să nu ne facem de rușine. Asta înseamnă că deja cineva la un moment dat ne-a făcut să ne simțim așa, rușinați”, apreciază Ancuța Coman-Boldișteanu.

Piste false

Alte opinii, același subiect - Gershen Kaufman, fost profesor asociat la centrul de consiliere al Universității de Stat din Michigan, descrie rușinea astfel: „Să simți rușinea înseamnă să te simți văzut într-o manieră dureros de înjositoare”. Brené Brown descrie la rândul ei rușinea ca fiind „emoția sau sentimentul extrem de dureros care însoțește credința că suntem defecți și, din acest motiv, nedemni de iubire și apartenență”. În completare, psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu: Rușinea e atât de ascunsă și de greu de identificat, tocmai pentru că ne duce pe piste false. Această trăire lovește direct în sinele nostru și este și cea care ne face să ne ascundem în iluzia răsfățului culinar, cât mai departe de văzul celorlalți. Să nu știe nimeni că noi pe interior ne simțim defecți și nedemni”. 

Până la esență

Ce legătură are, de fapt, rușinea cu emoțiile trăite în fața unei farfurii doldora de bunătățuri? „Atunci când o trăim dintr-un sine al copilului care s-a simțit rușinat pentru cine este, unul dintre pansamentele de liniștire poate fi mâncarea sau orice avem la îndemână. Numai să ne ascundem. Pentru că vrei în acele momente să stingi incendiul rușinii cu orice. Apoi discursul intern poate suna cam așa: «Ce mai contează cum arăt, dacă oricum nu sunt bun de nimic?». Se înțelege, da?, pentru că așa ajungem până la esență: cât sunt eu de bun, de valoros. Rușinea are un mecanism de-a dreptul afurisit”.

Comparație și (auto)sabotare

Mai limpede? Psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu a concluzionat: „Rușinea ne determină, prin mecanismele sale, să ne comparăm constant cu ceilalți, în timp ce ne face și să ne (auto)sabotăm pentru a ne confirma faptul că ceva este în neregulă cu noi. E un întreg cerc vicios, în care ne simțim captivi până ce îl identificăm”. Apoi? „Cu cât aducem mai mult în conștient și cu cât ne asumăm mai mult acțiunile noastre, cu atât lucrurile din propria viață vor deveni mai fluide. Și corpul mai zvelt. Cu cât ne ascundem după deget și nu ne asumăm părți din dinamicile noastre relaționale, cu atât sistemul emoțional e mai blocat și corpul mai încărcat, mai împovărat.

Fondatoare a proiectului „Emoții în farfurie”

Ancuța Coman-Boldișteanu este psihoterapeută și fondatoare a proiectului Emoții în farfurie, cu o experiență de opt ani în activitatea cu persoanele care se confruntă cu dificultăți în relația cu mâncarea și cu propriul corp, fiind specializată în terapia traumei, a atașamentului și în terapie relațională. Face parte din echipa de formatori a Institutului de Terapie Familială și Practică Sistemică „Areopagus” din Timișoara și este autoarea cardurilor terapeutice Emoții în farfurie. De ce mănânci când mănânci?

„Te-ai întrebat vreodată de ce pe scala temerilor, teama de a vorbi în public este mai mare decât teama de moarte? Ai ghicit, din cauza rușinii.”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută

„Cu cât ne ascundem după deget și nu ne asumăm părți din dinamicile noastre relaționale, cu atât sistemul emoțional e mai blocat și corpul mai încărcat, mai împovărat.”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută