10 sfaturi ca să nu facă pipi în pat

Copiii învaţă până la 3 ani să-şi controleze vezica urinară astfel încât să poată ajunge la oliţă înainte de a fi prea târziu. Însă pot avea mici “scăpări”, mai ales noaptea, până pe la 4-5 ani. Dacă şi după această vârstă continuă să facă pipi în pat, copilul poate suferi de enurezis.

Copiii învaţă până la 3 ani să-şi controleze vezica urinară astfel încât să poată ajunge la oliţă înainte de a fi prea târziu. Însă pot avea mici “scăpări”, mai ales noaptea, până pe la 4-5 ani. Dacă şi după această vârstă continuă să facă pipi în pat, copilul poate suferi de enurezis. Părinţii nu trebuie să intre în panică pentru că deseori această problemă dispare spontan. Până atunci sunt necesare câteva măsuri astfel încât această perioadă să fie depăşită mai uşor atât de copil, cât şi de părinţi.

1. Copilul nu trebuie să mai bea lichide cu 1-2 ore înainte de culcare. Cea mai mare cantitate de lichide va fi consumată în timpul dimineţii şi după-amiezii. 

2. Înainte de a-i spune noapte bună, trimiteţi copilul la toaletă să facă pipi. Este bine ca acest obicei să devină un reflex.

3. Lăsaţi veioza aprinsă în camera copilului. Astfel îi va fi mai uşor să se trezească pentru a merge la baie.

4. Accesul la toaletă trebuie de asemenea înlesnit. O lumină de veghe pe hol, uşa deschisă la baie sunt câteva gesturi simple, dar de mare ajutor pentru copil. 

5. Îmbrăcaţi copilul cu o pijama lejeră pe care o poate îndepărta rapid pentru

a-şi face nevoile.

6. Fără a-l ironiza, propuneţi-i copilului să lase în cameră oliţa şi să o folosească la nevoie. Însă nu îl obligaţi să facă acest lucru dacă refuză cu desăvârşire.

7. Tot într-o manieră delicată explicaţi-i că sub aşternuturi este bine să existe o folie de plastic.

8. Lăsaţi-l să se descurce singur când face pe el. Puneţi-i la îndemână schimburi curate şi coşul de rufe. Încurajaţi-l să-şi pună singur în maşina de spălat hainele şi aşternuturile murdare. Copilul nu trebuie să perceapă aceste măsuri ca pe o pedeapsă, ci ca pe asumarea unor responsabilităţi. Iar pe de altă parte nici nu se va mai simţi jenat.

9. Lăudaţi-l când reuşeşte să nu mai ude patul sau chiar oferiţi-i o mică recompensă. În felul acesta, copilul îşi va recăpăta încrederea în sine.

10. Utilizaţi sisteme moderne de alarmă care trezesc copilul când udă patul. Cu ajutorul unei astfel de sonerii el îşi formează reflexul de a se trezi la timp pentru a merge la baie.

La medic

În cazul în care aceste soluţii nu dau rezultate, iar enurezisul se asociază şi cu alte simptome (febră, dureri abdominale, urinări mai frecvente, senzaţie de sete), copilul trebuie consultat de medic. “Important este ca medicul să precizeze cauzele enurezisului, care pot fi: infecţii urinare, litiază urinară, diabet, afecţiuni ale sistemului nervos sau ale coloanei vertebrale. Dar pierderea involuntară de urină poate fi şi de natură psihologică (traumă determinată de divorţul părinţilor, stres provocat de o schimbare: venirea pe lume a unui frăţior, mutarea în altă locuinţă). Unii copii fac pipi în pat pentru că pur şi simplu au un somn foarte profund şi nu simt senzaţia de urinare. Şi cauzele genetice sunt incriminate în apariţia enurezisului. Se estimează că dacă unul dintre părinţi a suferit de enurezis, riscul ca şi copilul să aibă aceeaşi tulburare ajunge la 40%. Dacă ambii părinţi au avut enurezis, riscul se ridică la 70%”, explică dr Florin Brezan, medic pediatru la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului.