Am astm si ma tratez

In ultimii 20 de ani, numarul copiilor suferinzi de astm este in crestere. In lume, intre 6% si 10% dintre copiii cu varsta scolara sunt astmatici.

In ultimii 20 de ani, numarul copiilor suferinzi de astm este in crestere. In lume, intre 6% si 10% dintre copiii cu varsta scolara sunt astmatici. Primele crize apar in primii ani de viata in aproximativ 10% pana la 50% dintre cazuri, iar dupa varsta de 10 ani, foarte rar este consemnat debutul episoadelor de astm.

La noi. In tara noastra, prevalenta bolii a crescut de la 5,03% in 1994-1995 pana la 7% in perioada 2000-2001. Estimativ, in Romania, 1 din 20 de copii de varsta scolara are astm bronsic – diagnosticat sau nu. In Bucuresti, aproximativ 10% dintre copiii scolari sufera de acest tip de astm. Printre tarile europene, Romania are cea mai mica prevalenta a astmului bronsic, dar de multe ori boala este subdiagnosticata sau tardiv depistata. Astfel, diagnosticul este adesea stabilit la mai mult de 3-5 ani de la debutul bolii.
"Varsta precoce de debut – 30% dintre cazuri manifesta simptomele bolii sub varsta de 1 an, iar 80% pana la varsta de 5 ani – face boala foarte greu de depistat, mai ales ca simptomele nu sunt de natura sa-i alarmeze pe parinti. Adesea, parintii considera stranutul, tusea si respiratia dificila pe care le observa la micutii lor ca fiind doar consecinte ale unei raceli."

Nevindecabil, dar controlabil. Profesorul doctor Ioan Paul Stoicescu avertizeaza ca astmul bronsic este o boala nevindecabila, in explicarea aparitiei ei, componenta genetica avand o pondere insemnata. "Este o boala nevindecabila, dar perfect controlabila prin tratament si prin evitarea situatiilor provocatoare de crize. Daca tratamentul se incepe precoce, posibilitatea de a controla boala este mai mare, rezultatele terapeutice sunt mai bune", spune profesorul Stoicescu.
Copilul suferind de astm este in general neajutorat, este lipsit de informatii privind boala lui. Adesea, copilul isi duce boala ca pe un stigmat. Deoarece suferinta lui ii bareaza integrarea in colectivitati. De aceea, copilul cu astm este in pericol de a creste izolat de semenii de varsta lui, el isi va face cu multa dificultate prieteni. In plus, exista pericolul major ca micutul suferind de astm sa-si piarda increderea in el.

Frustrare. Un studiu realizat in Statele Unite arata ca astmul este cauza a aproximativ 25% dintre absentele copilului de la scoala. Copiii si tinerii cu astm au dificultate in integrarea sociala, fie pentru ca sunt marginalizati, fie intrucat cei din jur cunosc foarte putin despre aceasta boala. Pe acest fond, se inregistreaza episoade adesea traumatizante pentru copilul bolnav. El simte si stie ca este intr-o situatie speciala fata de semenii lui. Dar cei din jurul copilului bolnav habar n-au de ceea ce i se intampla colegului lor, dand crizelor de astm diferite interpretari, in majoritatea lor eronate. Repetarea acestor situatii creeaza bolnavului un sentiment frustrant. Specialistii spun ca modificarile aparute in plan psihologic nu sunt de neglijat, deoarece ele afecteaza copilul in mod iremediabil. Copilul se percepe pe sine ca fiind purtatorul unei boli invalidante, are un complex de inferioritate, boala ii influenteaza negativ performantele scolare si, ulterior, pe cele profesionale.

Boala capricioasa. "Astmul este o boala capricioasa, care genereaza o patologie asociata", avertizeaza profesorul Stoicescu. Iata de ce copilul cu astm ar trebui sa beneficieze, pe langa tratamentul specific bolii, si de consiliere din partea unui psiholog.

A avea o viata cat mai aproape de normalitate este esential pentru copilul astmatic. Pentru aceasta este important ca sa-si cunoasca boala, astfel incat ea sa nu-i mai provoace teama. Un sondaj efectuat pe loturi reprezentative din doua sectoare bucurestene arata ca 20% dintre copii nu stiu nimic despre suferinta lor, 40% cunosc ca astmul este o boala a sistemului respirator. Doar 20% stiu ca in criza de astm este necesar un spray, iar 8% dintre participantii la sondaj cred ca astmul este o boala contagioasa. Pornind de la datele oferite de acest sondaj, profesorul Ioan Paul Stoicescu este de parere ca "astmul necesita o relatie de parteneriat permanent intre copil, parinte, medic, educator. Acest parteneriat ofera copiilor si familiilor sansa de a avea o viata aproape de normalitate, bazandu-se pe comunicare permanenta si incredere".

CAMPANIE

"Astmul bronsic nu este o rusine." Este genericul unei campanii derulate de Asociatia Acces, companiile farmaceutice MSD, farmaciile Dona si Sensiblu. Campania are ca principal scop informarea parintilor, dar si a copiilor suferinzi de astm ca aceasta boala "nu trebuie sa reprezinte cauza unui complex de inferioritate sau sursa marginalizarii celor afectati. Toate informatiile pe care le primesc persoanele care intra in contact cu copilul bolnav – parinti, rude, persoane de supraveghere, educatori, profesori, antrenori – trebuie sa constientizeze ca au un rol major in integrarea sociala si dezvoltarea normala a copilului, adolescentului si tanarului cu astm. De asemenea, campania vizeaza constientizarea populatiei in ansamblu cu privire la problematica specifica a copiilor si tinerilor cu astm bronsic, la incidenta crescuta a acestei boli si la nevoia diagnosticarii si tratarii corecte.

INFORMATII

In cadrul campaniei "Astmul bronsic nu este o rusine" a fost realizat un centru virtual de resurse "Scoala copilului astmatic", sub forma unui web site specializat, dedicat informarii asupra astmului bronsic. De asemenea, este inclus si un centru de consiliere pentru copiii si tinerii suferinzi de astm, dar si pentru apartinatorii acestora.

ALERGII

In majoritatea cazurilor, astmul este de origine alergica. Potrivit ultimelor studii epidemiologice, 80% dintre cazurile de astm la copii si aproximativ 50% dintre cele diagnosticate la adult sunt de origine alergica. Aceasta descoperire este evident importanta din punct de vedere al tratamentelor. In plus, cercetatorii si deopotriva suferinzii pot spera cu mai multa tarie in punerea la punct a unui vaccin contra acestui tip de astm, stiindu-se ca in multe situatii tratamentele clasice nu dau rezultatele asteptate.