Atentie, adolescent rebel!

Este un lucru stiut deja de toata lumea ca adolescenta inseamna o perioada de majore transformari si restructurari. Ceea ce se stie mai putin este ca nu doar copilul se transforma, incepand sa isi dezvolte personalitatea si incercand sa isi impuna propriile pareri, ci intreaga familie.


Pentru ca parintii trebuie sa isi schimbe si ei atitudinea fata de copilul lor, devenit acum adolescent. Iar de cele mai multe ori exista un decalaj destul de mare intre viteza cu care se petrec transformarile in viata tanarului de 14-18 ani si ritmul schimbarilor de atitudine ale parintilor. Acesta este si motivul principal pentru care se nasc arhicunoscutele conflicte intre generatii.

La varsta adolescentei se redistribuie interesele: creste interesul pentru grupul de prieteni si scade aderenta la grupul familial. Se reordoneaza valorile, performanta scolara nemaifiind, de foarte multe ori, o prioritate. De asemenea, se modifica toate gusturile tanarului, si cele vestimentare, si cele de petrecere a timpului liber. Insa cel mai important este ca la varsta adolescentei apar, din punct de vedere psihologic, nevoi noi: tinerii vor mai multa autonomie, independenta, libertate si intimitate. Iar in cele mai multe cazuri parintii continua sa manifeste fata de ei acelasi tip de educatie ca atunci cand erau copii: incearca sa controleze tot, sa afle toate "secretele". Adolescentii resimt acest tip de atitudine ca pe o cotropire a vietii intime.

In general, parintii accepta greu transformarile. Insa in momentul in care copilul lor devine adolescent ar trebui, in teorie, si ei sa devina altfel de parinti.

O familie unita

Conflictele dintre parinti si adolescenti duc la negarea valorilor pe care familia le promoveaza, incepand de la regulile de politete si de buna-cuviinta pana la acceptarea unor programe: mese in familie, sarbatori petrecute impreuna. Pot exista, de asemenea, si acumulari de tensiune, de nervozitate, iar parintii au impresia ca nu isi mai recunosc copiii. Daca familia reuseste sa simta nevoile si schimbarile tanarului, atunci dialogul este posibil. Daca, dimpotriva, parintii nu fac nici un pas inspre rezolvarea conflictelor, acest lucru poate avea consecinte dramatice. Iar cea mai grava situatie este aceea cand se rupe puntea de comunicare dintre adolescent si familie. Marina Cavassi, psiholog principal in cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu", s-a confruntat de foarte multe ori cu disensiuni intre generatii: "Intotdeauna am avut grija sa ii atentionez pe parintii de adolescenti ca represiunile permanente si impunerea unor reguli extrem de dure duc la acumularea de tensiuni, la conflicte violente si, cel mai grav, la indepartarea tanarului de parinti. In general, daca i se spune sa nu mai frecventeze un anumit grup de prieteni, de exemplu, el o va face in continuare, doar ca va minti in aceasta privinta sau va ascunde acest amanunt. Asa ca le-am recomandat parintilor sa adopte o atitudine mai toleranta".

Negocierea regulilor

Insa nu trebuie nici sa se inteleaga ca tanarul este o fiinta fundamental rebela, care trebuie lasata sa faca tot ceea ce vrea.

Pentru ca adolescenta este varsta la care personalitatea abia incepe sa se contureze, capacitatea de discernamant este inca destul de mica, iar maturitatea emotionala este in formare.

Cel mai indicat este ca familia sa negocieze o serie de reguli.

VALORI. In perioada adolescentei, punctele forte ale parintilor ar trebui sa fie toleranta si o deschidere mai mare fata de tanar. In plus, unul dintre rolurile fundamentale ale parintilor este sa reprezinte repere. Ei trebuie sa le ofere copiilor lor modele, care sa fie clare, precise si consecvente. Pentru ca este inutil sa pledezi pentru anumite valori pe care tu insuti nu le respecti. In orice familie trebuie sa existe o serie de reguli absolut fundamentale, care tin de respect, de moralitate, de adevar. Acestea sunt lucruri care nu se negociaza sub nici o forma. Iar parintii trebuie sa se comporte in asa fel incat tanarul sa inteleaga ca aceste valori sunt importante indiferent de varsta pe care o ai. De exemplu, este foarte dificil pentru un parinte fumator sa isi convinga copilul sa nu se apuce sau, daca deja a inceput, sa se lase de fumat.

BANI DE BUZUNAR. Exista o categorie de parinti cu foarte multi bani, care pun pe primul loc cariera. Sunt aproape absenti si nu sesizeaza transformarile din viata copiilor lor. De cele mai multe ori, ei cred ca educatia tanarului se face dandu-i foarte multi bani. "Eu cred ca acesti adolescenti au un potential de risc foarte mare. Libertatea excesiva, absenta cuiva care sa le ofere repere, lipsa unor persoane care sa le explice care ar putea fi consecintele faptelor lor nu fac altceva decat sa ii expuna pe adolescenti la un nivel de risc foarte ridicat", precizeaza psihologul Marina Cavassi. Insa banii de buzunar trebuie sa existe. Atat pentru satisfacerea nevoilor tinerilor, cat si pentru ca acestia pot constitui un capitol al negocierilor. Daca adolescentul nu si-a respectat promisiunile, suma banilor de buzunar scade.

SFATUL PSIHOLOGULUI

Psihologul Marina Cavassi sfatuieste familiile in care exista un adolescent sa adopte o atitudine plina de tact. De exemplu: "Eu te las sa te duci la discoteca, dar te rog sa fii atent, pentru ca ti se pot intampla foarte multe lucruri. Nu vreau sa intelegi ca nu am incredere in tine, dar trebuie sa stii ca un singur moment de neatentie te poate transforma intr-o victima". In nici un caz nu trebuie sa ii interzici tanarului din start sa faca ceva: "Nu te duci nicaieri, pentru ca asa spun eu!". El va percepe acest lucru ca si cum parerea si dorintele lui nu ar avea nici o importanta, iar el nu ar fi in stare sa ia decizii corecte. Insa parintii nu trebuie sa mizeze nici pe capacitatea unui adolescent de a discerne suta la suta binele de rau. "Fireste ca familia trebuie sa fie in spatele tanarului si sa il orienteze, dar maniera in care se face acest lucru trebuie sa exprime incredere", este de parere psihologul. Este foarte important ca parintii si adolescentul sa stabileasca reguli: "Te las, cu cateva conditii: sa vii la o anumita ora, sa nu frecventezi un anumit tip de localuri". Deci niste reguli trebuie sa existe, dar nu interdictie absoluta.