Bebeluşul are colici

Bebeluşul tău plânge minute în şir, de obicei la aceleaşi ore. Îşi agită mânuţele, îşi freacă picioruşele şi se arcuieşte de durere. Este posibil să aibă colici abdominale. Nu te îngrijora, colicile nu reprezintă o boală. Majoritatea nou-născuţilor au acest disconfort încă din primele zile de viaţă, dar care dispare după vârsta de 3-4 luni.

Colicii pot să apară atât la bebeluşii alăptaţi, cât şi la cei hrăniţi cu formule de lapte. Profesorul doctor Dumitru Matei, medic primar pediatru la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului "Alfred Rusescu", prezintă cauzele apariţiei colicilor şi soluţii pentru calmarea bebeluşilor.

De ce apar
"Colicii sunt manifestări de agitaţie extremă, strâns legate de actul mesei. Sugarul începe să plângă la 10-20 de minute după supt, iar criza durează 20-30 de minute. Spre deosebire de alt tip de plâns, cel provocat de colici este un plâns intens, continuu, pe un ton ridicat, seamănă cu un ţipăt de durere. De asemenea, expresia feţei bebeluşului sugerează durerea", explică medicul.

Există mai multe cauze ale apariţiei colicilor. Una dintre ele este aerocolia, adică bebeluşul înghite aer în timpul suptului, ceea ce provoacă durerea abdominală. O altă cauză o reprezintă hipermotilitatea gastrointestinală (mişcări de contracţie şi de relaxare ale intestinelor), care duce la acumularea de gaze în intestine, răspunzătoare de declanşarea durerilor abdominale.

O explicaţie pentru colici este şi imaturitatea aparatului digestiv al bebeluşului. Sistemul nervos de la nivelul intestinului – aflat în strânsă legătură cu măduva spinării şi creierul – este insuficient dezvoltat, ceea ce duce la apariţia colicilor. Prof. dr Dumitru Matei mai precizează că flora intestinală saprofită (formată din aşa-numitele "bacterii bune" necesare procesării hranei) este insuficient dezvoltată la vârstă mică, aşa că digerarea laptelui poate duce la acumularea dureroasă de gaze în intestine. După vârsta de 3-4 luni se maturizează sistemul nervos al intestinului, începe să se formeze flora intesti­nală, se perfecţionează funcţia digestivă, iar uşor-uşor colicile dispar.

Medicul atrage atenţia că starea de anxietate a mamei se transmite bebeluşului prin laptele matern. Stresul duce la apariţia unor hormoni, numiţi catecolamine, care prin lapte ajung şi la bebeluş, provocându-i agitaţie şi nelinişte. De asemenea, bebeluşii alăptaţi mai pot avea colici din cauza alimentaţiei mamei. De aceea, laptele de vacă, alimentele condimentate, ceapa, ustu­roiul, ciocolata, cafeaua, alcoolul trebuie evitate de mamele care alăptează.

Bebeluşii expuşi unui mediu în care se fumează sunt predispuşi la colici. Cei care stau într-o cameră neaerisită sau în care aerul este prea cald sau prea rece vor resimţi acest disconfort şi se vor manifesta prin plâns intens.

Remedii anticolici
Nu există la ora actuală un tratament ţintit împotriva colicilor, dar prof. dr Dumitru Matei le recomandă mamelor câteva sfaturi care pot ajuta la calmarea bebeluşilor. Respectarea tehnicii de alimentare corectă la sân reduce volumul de aer pe care bebeluşul îl înghite în timpul suptului. În cazul bebeluşilor hrăniţi cu biberonul, sunt recomandate tetinele prevăzute cu supape anticolici. Este foarte important ca bebeluşul să fie ţinut în poziţie verticală după masă, 10-20 de minute, pentru a elimina aerul. În acest timp, mama îi poate masa uşor spatele, cu mişcări blânde de jos în sus.

Potrivit profesorului doctor Dumitru Matei, colicii pot fi calmate şi cu ajutorul unor preparate farmaceutice care diminuează acumularea de gaze în intestine şi motilitatea intestinală. Acestea vor fi administrate bebeluşului numai la indicaţia medicului pediatru.

Mama care alăptează trebuie să aibă un regim alimentar corect, care să cuprindă carne slabă (pui, curcan, vită, peşte), legume şi fructe, ouă, dar nu mai mult de trei pe săptămână, iaurt, brânză proaspătă, unt. Un remediu foarte eficient împotriva colicilor este ceaiul de anason şi chimen, din care mama ar fi bine să bea trei-patru căni pe zi.

PE BURTICĂ. Gândeşte-te că puiul tău a stat la tine în burtică 9 luni. Din mediul cald şi protector, unde se simţea în siguranţă auzind bătăile ritmice ale inimii şi respiraţia mamei, trebuie să se adapteze în primele 3-4 luni de viaţă la un mediu extern, unde este bombardat de sti­muli, zgomote, lumini, mirosuri. Aşa că plânsul poate reprezenta o eliberare pentru micuţul care se simte copleşit de agitaţia din jurul lui. De aceea contactul fizic direct cu mama poate fi cea mai plăcută metodă de relaxare pentru bebeluş. Chiar şi medicii recomandă ca mama să îşi ţină pruncul pe burtică, pentru că astfel el simte căldura mamei, aude inima şi respiraţia ei. În acest fel se linişteşte, se simte în siguranţă, se simte într-un mediu asemănător celui în care a căpătat viaţă.

ALINARE. Bebeluşul care plânge din cauza colicilor are un disconfort major, nu face mofturi. El nu trebuie lăsat să plângă în ideea de a nu-l obişnui în braţe sau legănat. Dimpotrivă, puiul tău are nevoie de alinare. Aşa că nu ezita să îi vorbeşti, să te plimbi cu el în braţe. Te întrebi de ce îi place atât de mult să îl legeni în braţe? Pentru că timp de 9 luni s-a simţit legănat în burtica ta, este familiarizat cu mişcările din timpul mersului tău. În timp ce îl plimbi masează-i burtica uşor, cu mişcări circulare în sensul acelor de ceasornic. Încearcă şi varianta cu comprese calde pe burtică. Căldura rela­xează musculatura abdominală şi intestinală.

LA PLIMBARE. O schimbare de mediu ar putea fi potrivită pentru calmarea bebeluşului. Puteţi să îl plimbaţi puţin cu maşina sau cu căruciorul. Majoritatea bebeluşilor se liniştesc şi adorm imediat cum simt trepidaţiile maşinii sau ale căruciorului.

ATENŢIE! Profesorul doctor Dumitru Matei atrage atenţia asupra colicilor patologice. Dacă starea copilului este una de agitaţie extremă, în care plânsul nu mai poate fi consolat prin nici o metodă sau micuţul refuză hrănirea, este bine să mergeţi la pediatru. Agitaţia permanentă, asociată cu febră, vărsături, întreruperea tranzitului intestinal, convulsii reprezintă semne de boală.