Adolescentii. Ei sunt marii fugari neintelesi. De parinti, de prieteni, de comunitate. Fuga copilului de acasa nu are tratament. Dar solutia este intotdeauna in mana parintilor.

Najo/F1ONLINE/HEPTA

Creste numarul adolescentilor nemultumiti de restrictiile parintilor sau de cele impuse de scoala, al tinerilor depresivi, cu care dialogul este foarte dificil. Povesti parca desprinse din dramele de pe marile ecrane, in care tinerii aflati in cautarea propriei identitati sau certati cu familia fug de acasa.

Statistici realizate in Statele Unite ale Americii arata ca unul din sapte copii cu varste intre 10 si 18 ani fug de acasa la un moment dat. Iar pe strazile din SUA sunt intre 1 si 3 milioane de copii fugiti de acasa. Iar problemele nu se opresc aici. O mare parte dintre acesti tineri (aproximativ 70%) risca sa devina victime ale consumului de droguri sau chiar ale violentei de pe strazi. Varsta celor mai multi fugari este intre 15 si 17 ani. Specialistii americani pun acest fenomen pe seama faptului ca la aceasta varsta tinerii au nevoie de mai multa independenta si au tendinta de a se opune restrictiilor venite din partea familiei.

Lipsa de afectiune

Crystal Kirk/DREAMSTIME

In Romania, lucrurile nu sunt la un nivel la fel de grav ca in SUA, numarul adolescentilor fugari este mult mai mic, insa suficient pentru a le trage un semnal de alarma parintilor, de a fi atenti la orice modificare, cat de mica, in comportamentul copilului.

Psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu", explica motivatiile care ii determina pe adolescenti sa recurga la solutia fugii de acasa. "O mare parte dintre fugari considera ca principala cauza a gestului lor este lipsa de afectiune din partea familiei. De asemenea, s-a observat ca fuga de acasa a tinerilor este mai frecventa in familiile care s-au confruntat cu divorturi, separari, abandon, mutari numeroase", explica psihologul Oana-Maria Udrea. Studiile care au ca subiect fuga de acasa a tinerilor arata ca cei mai expusi acestui risc sunt adolescentii abandonati de parintii naturali, care si-au petrecut o mare parte din copilarie in camine de copii si centre de plasament.

In mod cert, fuga de acasa a tinerilor este o incercare de a atrage atentia asupra lor, asupra nevoilor lor: "Plecarea de acasa a adolescentilor este o cerere de afectiune pe care adultul refuza sa o inteleaga.

Cel mai important este asadar ca parintii sa observe contextul relational si personal al adolescentului care a recurs la metoda fugii de acasa pentru a-si arata nevoia de independenta", puncteaza psihologul Oana-Maria Udrea. Insa situatia de criza trebuie depasita cu grija, pentru ca masurile drastice nu rezolva problema. "Reprimarea, interzicerea iesirilor cu prietenii, incuierea in camera, certurile permanente conduc la intarirea acestui tip de comportamente si a reactiilor de opozitie", adauga specialistul.

Tinerii rebeli

La polul opus al adolescentilor care fug de acasa din nevoia de afectiune sunt tinerii care, pe langa faptul ca au plecat de acasa, prezinta si un comportament antisocial: fura, distrug proprietati, incalca regulile societatii, au manifestari violente fata de alti oameni sau chiar fata de animale. "Acesti tineri rebeli au tulburari care necesita analiza unor specialisti, deoarece se inscriu in registrul psiho-patologic si pot avea diverse grade de intensitate", explica specialistul nostru.

Sfatul medicului "Atunci cand adolescentul are anumite nemultumiri, care il vor indemna sa fuga de acasa, exista o serie de semne care ar trebui sa le atraga atentia parintilor ca exista o problema. Astfel, daca mama si tata il prind pe copil cu minciuna in mod repetat, cand tanarul are tendinta sa minta in legatura cu scoala, cu cercul de prieteni, cu iesirile in oras, cand dispar bani sau obiecte din casa sau aduce acasa obiecte care nu isi justifica prezenta, cand adolescentul are tendinta sa se izoleze zile intregi in camera lui, atunci parintii trebuie sa ia masuri", atrage atentia psihologul Oana-Maria Udrea. In aceste situatii, parintii trebuie sa incerce sa nu intre cu forta in viata copilului lor, ci mai degraba sa afle mai multe despre ce anume l-a determinat pe tanar sa recurga la acest gest, sa ii castige increderea.

SOLUTII. Tinerii fugari simt ca nimeni nu le intelege nevoile, nici macar parintii. Totusi, rezolvarea acestei situatii de criza sta doar in mainile parintilor. "Mama si tata trebuie sa afle mai intai semnificatia gestului la care a recurs copilul lor. Iar in cazul in care parintii nu reusesc sa obtina nici un rezultat, li se recomanda sa apeleze la consiliere psihologica. O alta solutie pentru a indeparta riscul plecarilor de acasa este descoperirea si incurajarea talentelor copilului", arata psihologul Oana-Maria Udrea.

RELATIA PARINTE-COPIL. "Nu exista un tratament special pentru fuga de acasa", subliniaza specialistul. Insa parintii pot sa previna acest gest disperat al copilului. Cum? Ei bine, solutia nu este una simpla, ci presupune mult timp si multa atentie acordata copilului, inca de la cele mai mici varste. "Daca in relatia parinti-copil se adauga pe langa respectul care se impune in orice familie si prietenia, situatiile extreme sunt evitate, pentru ca mama si tata stiu oricand la ce sa se astepte din partea tanarului. Ei capata incredere unii in altii", explica psihologul.