De ce bebeluşul meu nu mănâncă?

Uneori, grijile mamei în ceea ce priveşte lipsa poftei de mâncare a celui mic sunt exagerate. Alteori însă aceste temeri sunt întemeiate, deoarece ele pot duce la depistarea precoce a unor suferinţe asociate cu scăderea apetitului la vârste mici (nou-născuţi, sugari) şi anume: infecţii, malformaţii ale tubului digestiv, malformaţii cardiace congenitale, anemie, tumori, anomalii cerebrale, rareori bolile genetice.

Supraalimentaţia, somnul insuficient sau apariţia dinţişorilor sunt alte motive care "taie" apetitul sugarilor. La copilul mic şi preşcolar, de vină sunt bolile parazitare, indispoziţia psihică şi criza de opoziţie (de la vârsta de 3 ani).

TREI SEMNE
Există trei semne importante care ne dau de veste că bebeluşului nostru i-a scăzut pofta de mâncare. Potrivit doctorului Eliza Cinteză, medic pediatru la Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului "Alfred Rusescu", inapetenţa (lipsa poftei de mâncare) este recunoscută prin curba de creştere nesatisfăcătoare, durata scurtă a mesei, deoarece sugarul oboseşte când se alimentează. O serie de simptome prezente întotdeauna în timpul alimentării trebuie să ne alarmeze: tuse, vărsături, respiraţie dificilă, frecventă şi greoaie, precum şi transpiraţii.:

"Prin curba de creştere nesatisfacătoare se înţelege faptul că nou-născutul nu creşte cu aproximativ 750 g/lună - în primele 4 luni, respectiv cu 500 g/lună în următoarele 4 luni şi 250 de g/lună de la 8 luni la un an. De exemplu, un sugar născut cu o greutate de 3.000 de grame ar trebui să aibă în prima lună de viaţă 3.750 de g, la 2 luni 4.500 g, la 3 luni 5.250 g, ajungând la un an la greutatea de 9.000 de grame", precizează medicul Eliza Cinteză.

FĂRĂ ÎNDULCITORI!
Potrivit pediatrului, un nou-născut are nevoie, zilnic, de opt mese la sân, fără alte lichide adăugate (ceai sau apă). Progresiv, va scădea numărul de mese la 7 pe zi, spre sfârşitul primei luni de viaţă, apoi la 6 pe zi în perioada de sugar, pentru a ajunge la 5 mese pe zi la copilul mic.

Cantitatea de lichide variază de la o masă la alta (atât pentru cel alimentat la sân - sau natural -, cât şi pentru cel alimentat artificial), de la o vârstă la alta, de la un copil la altul. În general, se administrează între 100 şi 150 ml lichide/kilogram corp/zi, rareori fiind necesară o cantitate mai mare.

Dacă lipsa poftei de mâncare afectează starea generală a copilului, acesta trebuie văzut cât mai repede de medicul pediatru sau de medicul de familie, recomandă dr. Cinteza. Orice încercare a părinţilor de a stimula, prin diverse metode, pofta de mâncare a celui mic nu face decât să amâne punerea unui diagnostic şi instituirea unui tratament corespunzător. În schimb, dacă starea generală a copilului este foarte bună, iar curba ponderală satisfacătoare, se poate discuta de preferinţe alimentare, de personalitatea micuţului...

Atenţie! Potrivit medicului Eliza Cinteza, sugarul nu are simţul gustului, aşă că nu trebuie dată mâncare nepotrivită pe motiv că pofteşte, deoarece nu are experienţa gustului. Mâncarea nu trebuie sărată, deoarece există riscul de încărcare volemică a vaselor de sânge şi de suprasolicitare a funcţiei renale, uneori insuficient maturată. În mâncare se poate pune zahăr şi chiar este recomandat acest lucru acolo unde nu sunt satisfăcute necesităţile energetice ale organismului. Este interzisă administrarea de înlocuitori glucidici, precum zaharina, aspartamul.

CAUZE
Nou-născuţii cu icter fiziologic (îngălbenire a pielii care apare la majoritatea nou-născuţilor şi, de cele mai multe ori, trece neobservată) sunt mai somnolenţi şi se alimentează mai greu. De obicei, nou-născuţii trag de câteva ori din sân, apoi se opresc şi adorm. Alimentaţia lor solicită multă îndemânare şi răbdare. Şi copiii sub greutatea normală sau prematurii au probleme cu suptul, ei adormind după câteva înghiţituri de lapte.


Sfatul medicului
Potrivit doctorului Eliza Cinteza, medic pediatru la Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului "Alfred Rusescu", vizitele periodice la medicul de familie, în special în primele luni de viaţă ale sugarului sunt obligatorii. Medicul de familie va proceda la examinarea nou-născutului, la măsurarea parametrilor de creştere în greutate, lungime şi perimetru cranian. Aceste vizite fie ar trebui să liniştească familiă fie să reprezinte momentul în care nou-născutul sau sugarul este trimis la medicul pediatru pentru a fi identificate cauzele care stau la baza absenţei apetitului celui mic.