Nu mai vrea lapte

Refuzul de a bea lapte apare cel puţin o dată în viaţa oricărui copil. Fie că se întâmplă în primele luni de viaţă, când este alăptat, fie mai târziu, când începe să bea cu biberonul, copilul trece printr-o perioadă mai scurtă sau mai lungă în care nu vrea să se atingă de lapte. Acest lucru le sperie pe mame, mai ales dacă în această situaţie se află un bebeluş de câteva luni, pentru care laptele este vital, fiind singurul aliment cu care poate fi hrănit. Medicul pediatru Rodica Nanu le recomandă mamelor să nu intre în panică, pentru că nu vor face decât să agraveze situaţia transmiţând nervozitatea lor şi bebeluşului.

Refuzul sânului
Medicul Rodica Nanu consideră că, de obicei, bebeluşul refuză sânul mamei atunci când aceasta este foarte încordată, stresată, chiar depresivă, când ceva nu merge bine în familie, iar tensiunea dintre părinţi este resimţită de copil. Alteori, copilul refuză violent sânul când mama a mâncat ceva ce nu-i place micuţului ca miros. De exemplu, dacă mama mănâncă usturoi, ceapă, alimente condimentate, este posibil ca laptele acesteia să-şi schimbe gustul şi să nu fie pe placul bebeluşului. De asemenea, în cazul în care mama s-a dat cu deodorant sau parfum ori dacă s-a spălat cu săpun care miroase foarte intens, este posibil ca bebeluşului să nu-i fie pe plac şi să nu mai vrea să sugă. Dar orice ar fi, mama trebuie să continue alăptarea şi să înţeleagă că acestea sunt probleme care pot fi depăşite prin ceea ce medicul Ro­dica Nanu numeşte "buna înţelegere şi comunicare dintre mamă şi prunc". Ea le sfătuieşte pe mame să le ofere micilor făpturi cărora le-au dat viaţă toată dragostea de care au nevoie şi laptele matern – darul cel mai de preţ în primele luni de viaţă.

Recomandări
În cazul copiilor care sunt hrăniţi cu biberonul, dr Rodica Nanu spune că este bine să respectăm gustul micuţului. Este posibil ca bebeluşului să nu-i placă gustul unei formule de lapte. De aceea, părinţii trebuie să încerce diferite formule, până o găsesc pe cea preferată de sugar. Laptele de vacă este bine să fie evitat până la 2 ani, deoarece este greu de digerat pentru aparatul digestiv încă imatur al bebeluşului. Potrivit medicului Rodica Nanu, după 12-14 luni se poate folosi puţin lapte de vacă sau de capră doar la prepararea unui piure de legume, a unei budinci.

Dacă după încercarea mai multor formule de lapte întâmpinaţi tot un refuz din partea copilului înseamnă că nu-i mai place laptele. Nici o dramă! Nu îl forţaţi să-l bea. Poate fi o perioadă trecătoare, în care puteţi suplini laptele cu alte produse lactate. Este posibil ca după un timp să vă ceară singur lapte, mai ales dacă în familie vede pe altcineva consumând acest aliment.

Brânză de vaci, iaurt, unt
Pentru a înlocui laptele îi putem oferi copilului brânză de vaci (poate fi cumpărată, preambalată, pasteurizată, nu obligatoriu făcută în casă cu calciu lactic sau lămâie). Atenţie! Sub nici o formă nu trebuie oferită copiilor brânză topită, deoarece conţine săruri de topi­re care împiedică asimilarea calciului în organism. 

Iaurtul trebuie să se regăsească zilnic în meniul copilului. Este bine să alegem iaurt simplu pe care să i-l ofe­rim copilului ca atare sau amestecat cu fructe, legume, mămăligă cu brânză şi smântână. Aceste combinaţii pot fi date de la 7-8 luni fără rezerve. Nu trebuie să-i dăm bebeluşului iaurturi cu fructe gata preparate din comerţ şi nici alte deserturi pe bază de lapte (cu vanilie, cacao etc.), pentru că acestea conţin foarte mult zahăr, conservanţi şi alte substanţe periculoase pentru copii.

Untul poate fi inclus în alimentaţia copilului de la 6-7 luni. Untul trebuie utilizat ca grăsime, alternativ cu diferite uleiuri (de măsline, de floarea soarelui, de porumb). Este bine ca un copil să primească până la 3 ani grăsimi variate, bineînţeles în cantităţi reduse, inclusiv grăsimi din lactate (unt, brânză, caşcaval).

BĂUTURI PLĂCUTE. După vârsta de 1 an, îi putem propune copilului un pahar de lapte în care am adăugat o linguriţă cu miere (adevărată, neprelucrată termic). Laptele nu trebuie să fie prea îndulcit pentru a nu-l obişnui cu gustul acesta. Se poate amesteca laptele şi cu puţin sirop din dulceaţă sau cu suc de fructe (căpşuni, zmeură, caise). O băutură preferată de mulţi copii este shake-ul de banane – un pahar de lapte mixat la blender cu câteva rondele de banană.

SURSE DE CALCIU. Calciul e prezent în lactatele cu proteine (nu şi în unt), dar şi în multe legume (spanac, fasole verde, conopidă, brocoli). În general, aportul de calciu al copilului poate fi asigurat prin alimentaţie. Cu condiţia să nu-i dăm micuţului tot felul de prăjiturele din comerţ şi băuturi cu substanţe identic naturale, care conţin adesea chelatori de calciu, adică "hoţi de calciu", substanţe care fură calciul primit de copil prin alimentaţia sănătoasă sau prin suplimente nutritive (dacă medicul lui a considerat necesar un aport suplimentar de calciu sub formă de preparate farmaceutice), susţine medicul Rodica Nanu. Pentru fixarea calciului în oase (acesta este un rol foarte important al calciului) este neapărat nevoie de un aport corespunzător de vitamina D. De aceea, toţi copiii primesc, de la 2 săptămâni de viaţă, vitamina D sub formă de picături sau pastile (500-1.000 unităţi internaţionale) zilnic până la 18-24 de luni. Apoi vitamina D se administrează doar în sezonul rece (în lunile cu litera R în denumire) până când scade ritmul creşterii, adică până la adoles­cenţă. Vitamina D se găseşte şi în gălbenuş de ou, peşte, unt. Asimilarea eficientă a calciului şi a vitaminei D este favorizată de mişcarea în aer liber, nu de vizionarea desenelor la televizor, calculator etc.

SFATURI. Pediatrul Rodica Nanu spune că orice copil mai mare de 1 an are nevoie de 500 ml de lapte zilnic, plus o linguriţă de brânză de vaci sau telemea desărată sau caşcaval. Dacă mofturosul nu vrea să-şi bea porţia de lapte, aveţi posibilitatea de a contraataca. Ju­mă­tatea aceea de litru de lapte echivalează cu 20-30 de grame de brânză de vaci (o lingură de supă) sau o lingură de telemea (desărată bine pentru cei mici) sau 150 ml de iaurt sau 500 ml de lapte bătut/kefir/sana.