Nu mi-e frica de operatie!

Vestea unei operatii de apendicita (apendicectomie), de amigdalita (amigdalectomie) sau de orice fel alunga zambetul de pe chipul copilului tau. Face botic si nu il poti inveseli nici cu cele mai dulci bomboane din lume. Ai face orice ca sa nu-i mai fie atat de frica: ii promiti ca, daca e cuminte si nu mai da apa la soricei, dupa operatie o sa aiba voie sa manance cata inghetata vrea si ca o sa-i cumperi jucaria preferata. Dar el plange in continuare si simti ca singura salvare ar putea fi discutia cu asistentele si cu chirurgul inainte de operatie. Insa medicul iti spune ca pana la urma tot voi, parintii, detineti secretul. "Cea mai buna pregatire pentru operatia copilului o ofera parintii. Ei trebuie sa ii explice micutului ce se va intampla, insa fara a aplica metoda zaharelului, pentru ca aceasta nu functioneaza", este de parere dr. Mihai Dumitriu, medic primar chirurgie – ortopedie pediatrica in cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu". Operatiile pot fi foarte traumatizante pentru copil si in mod normal personalul medical ar trebui sa fie pregatit pentru a indeparta teama copilului. Insa in spitalele din tara noastra, din cauza volumului mare de munca si a personalului insuficient, pregatirii psihologice a copilului ce urmeaza sa fie supus unei interventii chirurgicale nu i se acorda importanta cuvenita. In aceste conditii, misiunea decisiva de a alunga teama copilului revine parintilor. Ei ar trebui sa ii explice micutului calm si convingator situatia reala. De ce trebuie sa mearga la operatie si ce avantaje va avea dupa ce problema dispare datorita lui "nenea doctorul". Chiar daca puiutul are doar 2 sau 3 anisori, el este foarte atent la explicatiile mamei si ale tatalui, iar starea lor i se transmite copilului. Asadar, daca tu, parinte, esti agitat, automat si copilul se va teme si va plange. Daca, dimpotriva, parintele e calm si incearca sa faca din drumul la medic o poveste, atunci micutul pacient va suporta mai bine operatia.

In cazul in care copilul este mai marisor, ideal este un dialog preoperatoriu cu chirurgul. "Specialistul trebuie sa ii explice copilului ce va urma, fara insa sa ii ofere prea multe detalii pe care el nu le poate intelege. Esential este ca prin aceasta discutie sa dispara eventualele motive de teama de operatie ale copilului", arata medicul.

Cu zambetul pe buze

In spitalele din alte tari functioneaza o regula: copilul trebuie sa intre cu zambetul pe buze in sala de operatii. "In Franta, de exemplu, exista politia durerii. Acolo nu este voie ca un copil sa planga. Daca unul dintre micutii internati a inceput sa planga, imediat se face o mica ancheta. Iar daca vinovat este cineva din personalul spitalului, care nu a stiut sa se poarte cu micutul in asa fel incat sa nu planga, acela este amendat sau primeste o sanctiune", arata medicul Mihai Dumitriu.

ERORI. Teama copiilor de operatii este de multe ori alimentata chiar de parinti. Exista o tendinta a adultilor din preajma copilului de a transforma medicul intr-un fel de "bau-bau", iar injectiile si masa de operatii, in niste instrumente de tortura, invocate cand copilul nu termina totul din farfurie, nu-si strange jucariile imprastiate in toata casa. Astfel, cand trec pragul spitalului, multi copii sunt aproape disperati.