Obezitatea, boală grea pentru pitici

Consacrată de câţiva ani sub termenul de epidemie, obezitatea afectează peste 10% dintre copii în întreaga lume. Această boală le compromite din start sănătatea copiilor. De aceea, medici, părinţi şi dascăli trebuie să-şi unească forţele pentru a preveni răspândirea acestui flagel.

Consacrată de câţiva ani sub termenul de epidemie, obezitatea afectează peste 10% dintre copii în întreaga lume. Această boală le compromite din start sănătatea copiilor. De aceea, medici, părinţi şi dascăli trebuie să-şi unească forţele pentru a preveni răspândirea acestui flagel. Problema este că, în ţara noastră, există încă părinţi şi mai ales bunici care cred că “micuţul trebuie să fie gras şi frumos”. “Obezitatea la copil constituie şi o problemă de mentalitate. Percepţia părinţilor asupra surplusului ponderal trebuie schimbată. Copilul gras şi frumos nu este neapărat şi să­nă­tos”, este de părere dr Michaela Iuliana Nanu, medic primar endocrinolog la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului (IOMC) “Alfred Rusescu”. Iată argumen­te­le specialistului nostru, bazate pe statistici recunoscute pe plan mondial şi naţional.

“O evaluare recentă a excesului ponderal la copii în vârstă de 10-16 ani relevă o prevalenţă mai mare de 15% în America de Nord, Anglia, Grecia, Portugalia, Spania, Italia, Malta, de 10%-15% în ţările Europei de Nord (Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Suedia) şi în ţările Europei Centrale. În România, cel mai recent studiu reprezentativ pe ţară efectuat de IOMC, în anul 2004, a relevat o prevalenţă a obezităţii de 7% la copiii în vârstă de 6-7 ani”, arată medicul Michaela Nanu.

AVERTISMENT. Numărul cazurilor de obezitate la copii şi la adolescenţi este în continuă creştere. În ciuda avertismentelor specialiştilor, în Uniunea Europeană, estimările pentru anul 2010 arată o evoluţie nefavorabilă: peste 26 de milioane de copii vor fi supraponderali şi 6,4 milioane de copii vor fi obezi.

FENOMEN. Obezitatea este frecventă în ţările aflate în tranziţie, acolo unde populaţia trece de la fenomenul subalimentaţiei la cel al supraalimentaţiei. În aceste ţări, alimentele cu o valoare calorică mare sunt mai ieftine şi prin urmare mai accesibile unor categorii largi de populaţie. 

Cauze

Predispoziţia la creşterea în greutate apare chiar din perioada de nou-născut şi sugar. Astfel, studiile au evidenţiat că, paradoxal, copiii cu o greutate mică la naştere sunt predispuşi la obezitate. Explicaţia: apar tulburări la nivelul sistemului nervos, care controlează senzaţia de foame şi saţietate. De asemenea, s-a constatat că un copil hrănit la sân este mai puţin predispus la obezitate faţă de un copil alimentat artificial.

Medicul Michaela Nanu subliniază că epidemia de obezitate constatată în rândul copiilor şi adolescenţilor este cauzată în principal de factori de mediu şi mai puţin de factorii genetici. Stilul actual de viaţă este considerat de specialişti vinovat pentru extinderea obezităţii. De asemenea, promovarea de părinţi a unor concepţii greşite în ceea ce priveşte modul de alimentaţie a copilului contribuie la creş­terea cazurilor de obezitate. Urbanizarea, prin scăderea activităţii fizice pe care o antrenează, este asociată cu răspândirea obe­zităţii în rândul copiilor. Mulţi copii de la oraş sunt duşi cu maşina la şcoală, ies rareori la joacă în aer liber, preferând sta­tul la televizor sau/şi calculator.

Dr Michaela Nanu mai atrage atenţia asupra şcolii, care influenţează de asemenea modul de alimentaţie a copilului. Înfiinţarea acelor aşa-zise bufete în cadrul şcolii uşurează accesul copiilor la alimente dezechilibrate din punct de vedere caloric şi nutriţional. Şcoala are totodată un rol important în promovarea activităţii fizice. 

COMPLICAŢII. Obezitatea copilului generează numeroase complicaţii: tulburări metabolice, secreţie crescută de insulină, dislipidemie (creşterea colesterolului şi a lipidelor sangvine) şi chiar ateroscleroză. Pare neverosimil, dar studiile au arătat plăci de aterom în arterele copiilor obezi. Vestea bună e că ateroscleroza a dispărut după adoptarea unui regim de viaţă sănătos. Copiii obezi au şi tulburări de statică vertebrală, deformări ale coloanei vertebrale, picior plat, cu dureri la acest nivel. Copilul gras se confruntă şi cu tulburări de natură psiholo­gică. El nu se place pe sine şi nu este plăcut de anturaj. Din această cauză are încredere de sine scăzută şi complexe de inferioritate.

Prevenire

Studiile şi experienţa echipei de specialişti de la IOMC “Alfred Rusescu” atestă că este mai uşor să previi obezitatea la co­pil decât să o tratezi. Din păcate, spune dr Michaela Nanu: “În România se face prea puţin pentru a combate excesul ponderal la copil. Părinţii le permit copiilor să-şi petreacă timpul liber în faţa televizoarelor şi a calculatoarelor, şcolile au un program redus în ceea ce priveşte activitatea fizică şi mulţi copii sunt scutiţi de activitate fi­zică din motive medicale mai mult sau mai puţin reale. Mersul pe jos este o raritate, şcolile nu au baze sportive, iar părinţii uneori sunt prea ocupaţi cu grijile zilnice şi nici nu observă ce mănâncă copilul”.

Medicul le recomandă părinţilor preocupaţi de tratarea obezităţii copilului să-şi schimbe stilul de viaţă. Întreaga fa­milie trebuie să adopte o dietă echilibrată, bogată în substanţe nutritive de calitate, dar cu un conţinut scăzut de calorii, dublată de creşterea activităţii fizice. Trebuie reţinut că anumite restricţii alimentare la un copil predispus la obezitate trebuie să fie urmate toată viaţa şi nu doar o perioadă. În caz contrar se ajunge rapid la reluarea modului nociv de alimentaţie şi la un câştig ponderal suplimentar faţă de greutatea avută iniţial.

Tratament individual

Echipa de specialişti de la IOMC au iniţiat încă de acum 20 de ani un tratament multidisciplinar al obezităţii. Modificarea comportamentului alimentar este asociată cu conştientizarea stilului de alimentaţie. Cum poate conştientiza familia acest lucru? Prin înscrierea zilnică a mo­dului de alimentaţie. În acest fel, copilul, părinţii şi medicul pot realiza succesele obţinute prin respectarea indicaţiilor tera­peutice. O nouă abordare a specialiştilor de la IOMC constă în stabilirea unui plan individualizat de tratament al fiecărui copil. “Copilului nu i se poate impune un anumit regim alimentar dacă nu este acceptat şi construit împreună cu acesta”, remarcă dr Michaela Nanu. Rezultate po­zitive apar dacă tratamentul este acceptat de copil, dacă părinţii îl susţin şi adoptă de asemenea un stil de viaţă sănătos. Un pas important este descoperirea motivaţiei de a slăbi a copilului. Un copil nu reacţionează la îndemnul “nu mânca pentru că nu vei fi sănătos”, ci mai degrabă “nu mânca aşa de mult, fiindcă te mişti mai greu şi nu poţi face parte din echipa de fotbal a clasei”.