Răceală, gripă sau altă infecţie?!

Viroză respiratorie, guturai, răceală... Ne-am confruntat cu ele de atâtea ori, încât ni se pare că le cunoştem bi­ne manifestările. Într-adevăr, există su­te de tulpini care pot produce vi­ro­ze respiratorii, astfel încât nu este de mi­rare că, în fiecare an, un adult pre­zintă în mod obişnuit două-cinci ase­menea episoade, iar un copil mai multe, chiar şapte-zece. Cu toate aces­tea, se poate ca simptomele sâ­câi­toare să ascundă, de fapt, altceva!

Cea mai importantă diferenţiere trebuie făcută fireşte între răceala banală şi gripă. Răceala se manifestă prin durere în gât, nas înfundat, secreţii nazale abundente, strănut, tuse iritativă, iar simptomele durează trei-cinci zile, bolnavul simţindu-se bine după o săptămână. Febra apare rar, este joasă, fiind întâlnită mai ales la copii. În schimb, în gripă, debutul este brutal, cu febră mare, frisoane, cefalee, dureri musculare şi articulare, oboseală şi stare generală alte­rată, tuse persistentă. Simptomele tind să se agraveze, şi evoluţia bolii se întinde pe o durată mai lungă.

Alergiile nu apar doar primăvara. Ele se pot întâlni şi în timpul iernii, iar uneori, simptomele lor se aseamănă cu cele ale unei răceli.  Bolnavul are nasul înfundat, prezintă secreţii locale abundente, strănut, mâncărimi la nivelul ochilor şi al nasului, înroşirea ochilor şi lăcrimare, dureri de cap. Totuşi, în alergii, febra nu apare niciodată, iar durerile în gât şi tusea sunt rare. În plus, alergiile sunt de mai lungă durată – chiar săp­tă­mâni – şi bolnavii ajung să descopere în timp alergenii la care sunt sensibili.

Uneori, şi hepatita (de exemplu cea de tip B sau C) poate avea un de­but asemănător cu al unei viroze: cu stare pronunţată de astenie, scăderea poftei de mâncare, febră joasă, dureri musculare şi articulare. Icterul apare mult mai târziu. Mononucleoza infecţioasă este o afecţiune produsă de virusul Epstein – Barr, care se ma­nifestă prin stare de oboseală, slăbi­ciu­ne, dureri în gât, febră, transpiraţii, dureri de cap, la care se adaugă însă mărirea ganglionilor şi a ficatului.

Un tablou asemănător se observă şi în infecţia cu citomegalovirus. Dar această infecţie apare mai ales la persoane cu o imunitate scăzută. Rubeo­la debutează cu febră joasă, congestie nazală, uşoare dureri de cap, iar erup­ţia care urmează poate fi discretă şi de scurtă durată. Astfel, uneori, bolnavul nici măcar nu o remarcă sau o consideră o simplă reacţie alergică. To­tuşi, boala este însoţită de mărirea de volum a ganglionilor (în zona ca­pului şi gâtului, a axilei sau inghinal). Maladia evoluează, de obicei, uşor, dar dacă apare la o femeie gravidă poate determina malformaţii grave ale fătului.

Unele virusuri pot determina inflamaţii ale structurilor cardiace. Mio­cardita reprezintă inflamaţia muşchiului inimii şi se manifestă prin semne de banală răceală, la care se adaugă durere toracică (uneori vagă, confundată cu o simplă nevralgie), pal­pitaţii şi dispnee (respiraţie dificilă). Pericardita reprezintă infla­ma­ţia pericardului, foiţa care acoperă ini­ma. Se manifestă tot ca o răceală, cu febră, tuse, oboseală, la care se adaugă o durere toracică sau la ni­ve­lul umărului stâng, şi dispnee.

În fine, şi intoxicaţia cronică cu mo­noxid de carbon se poate manifesta ca o răceală uşoară, cu dureri de cap, oboseală, ameţeli, dar bolnavul cons­tată că se simte mai bine atunci când iese la aer.