Potrivit unui studiu publicat in revista "Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine", mulţi părinţi ignoră avertismentele pediatrilor care susţin că televizorul provoacă efecte serioase asupra dezvoltării cerebrale a copiilor.
40% dintre bebeluşii de pănă la trei luni privesc zilnic la televizor, iar procentul ajunge la 90% in cazul copiilor cu vărste de pănă la doi ani. Ancheta a fost realizată de Fundaţia Tamaki şi Institutul Naţional American pentru Sănătatea Minţii şi a inclus 1.000 de părinţi cu copii intre două luni şi doi ani. 23% dintre părinţii interogaţi au mărturisit că televizorul are un efect relaxant asupra copiilor lor, in timp ce 21% susţin că folosesc televizorul pe post de baby-sitter virtuală.
Frederick Zimmerman, cercetător la Universitatea din Washington şi autor principal al studiului, a demonstrat că excesul de televizor inainte de vărsta de trei ani diminuează atenţia şi favorizează comportamentul agresiv.
Arlette Streri, profesor la Universitatea Paris-Descarters, specialist in psihologia dezvoltării copilului, explică. La aceste vărste, televizorul le oferă imagini bidimensionale, pe care creierul lor nu poate să le analizeze. Mai grav este că mulţi părinţi sunt convinşi de virtuţile cognitive ale televizorului, 68% afirmănd că şi-au lăsat bebeluşii in faţa ecranului fără a fi interesaţi de subiectul şi calitatea emisiunilor.
EXEMPLU. O pasăre intr-un camion care rulează. Din aceste elemente văzute pe ecran de bebeluş, el nu distinge decăt două obiecte şi o formă care se mişcă. Dar cel mai neliniştitor pentru cercetători este că fenomenul dependenţei de televizor se instalează la vărste din ce in ce mai mici. Şi cu căt această dependenţă apare la vărste mai mici, cu atăt fenomenul se răsfrănge mai puternic asupra socializării bebeluşilor.