Ai mei mi-au pregătit alţi părinţi!

Psihologul Ozana Ilie, de la Spitalul de Urgenţă pentru copii „Marie Curie” din Bucureşti, oferă câteva sfaturi părinţilor recăsătoriţi menite să le uşureze misiunea de acomodare a copiilor în familiile nou formate. Este o misiune care revine în primul rând părinţilor, care nu-i deloc uşoară.
„Este important ca părinţii să realizeze că nu toţi copiii se adaptează uşor la schimbare. De asemenea, adulţii nu trebuie să-şi forţeze copilul să îl privească pe noua mama sau noul tată ca pe părintele său”, spune psihologul Ozana Ilie.

Dacă aceste două lucruri sunt îndeplinite, sunt premise pentru formare a unei familii fericite.
O familie întemeiată din alte două cupluri presupune armonizarea unor obiceiuri diferite. Acest proces de armonizare este sursă de stres pentru fiecare membru al familiei. Cei mai afectaţi sunt copiii. În general, un copil care face parte dintr-o astfel de familie are senzaţia că este disputat de ambii părinţi. Sau, mai grav, el consideră că îl trădează pe părintele cu care nu mai locuieşte.

Problemele se pot complica în familia în care sunt copii din două căsătorii. Aceste probleme apar când părinţii fac diferenţe între fraţii vitregi şi când există neînţelegeri între aceştia. Sunt doar câteva situaţii apărute atunci când părinţii se recăsătoresc şi care pot fi soluţionate mai rapid şi mai bine dacă ţineţi seama de recomandările psihologului consultat de Jurnalul de sănătate.

Nu ignoraţi sentimentele copiilor!
Faptul că sunt mici nu înseamnă că nu au sentimente. Uneori, sentimentele copiilor sunt mult mai puternice decât cele ale adulţilor. Astfel, mulţi prunci speră că părinţii lor se vor împăca. Există copii, mai ales cei care au trecut printr-un divorţ traumatizant, care se tem că şi noua lor familei se va destrăma. De aceea, părinţii trebuie să discute cu copilul cât mai des acest subiect şi nu să se limiteze la poveşti despre ce a mâncat, lecţii sau întâlniri cu prietenii. „Explicaţi-i pe înţelesul lui că în familia nou formată el are drepturi egale cu ale celorlalţi şi, mai ales, spuneţi-i că îi înţelegeţi temerile”, spune psihologul. 
Luaţi deciziile importante în familie!

Orice tip de problemă, care implică majoritatea membrilor familiei, trebuie discutată cu toţi. Nu-i ignoraţi pe copii şi cereţi-le şi lor sfatul. Aţi putea avea plăcuta surpriză ca soluţia cea mai bună să vină de la ei. Mintea unui copil, spre deosebire de cea a unui adult, nu este sufocată de problemele cotidiene, şi atunci el poate gândi soluţii inedite. De asemenea, în această situaţie, copilul se va simţi mult mai responsabil şi chiar mândru că ideea lui a fost demnă de a fi aplicată.

Nu reacţionaţi exagerat!
Dacă unul dintre părinţi îşi critică părintele vitreg, nu faceţi din asta un capăt de ţară. Permiteţi-i să îşi manifeste orice tip de sentiment, fie el pozitiv sau negativ. Treptat, dacă atmosfera din familie se echilibrează, stresul se disipează şi copilul s-ar putea să se împrietenească fie cu părintele vitreg fie cu noul frate sau noua soră.

Nu uitaţi de rudele fostului partener!
Faptul că v-aţi despărţit de soţ sau de soţie nu presupune obligatoriu să rupeţi relaţiile cu socrii sau cu alte rude ale acestora. Mai ales dacă pruncii au fost crescuţi de către aceştia sau petreceau multă vreme la ei. Lăsaţi-i împreună cu aceste rude măcar o dată pe săptămână, dacă nu se poate mai des.

Încurajaţi respectul reciproc şi aveţi răbdare!
Ca în orice relaţie dintre adulţi, şi copiii trebuie să se respecte între ei. De asemenea, este important să aveţi răbdare. Este nevoie de timp pentru ca un copil să accepte ca un străin să joace rolul tatălui sau al mamei. De răbdare au nevoie şi adulţii. Chiar dacă acomodarea pare mai simplă în cazul unui adult, de fapt lucrurile sunt mai complicate. Astfel, dacă se ratează debutul în noua familie, pot apărea frustrări în cazul tuturor membrilor familiei. În aceste cazuri, apar certurile sau răutăţile. Aveţi însă răbdare! Psihologul Ozana Ilie susţine că este nevoie de aproximativ doi ani pentru ca noua familie să se comporte unitar.

Fiţi părinţi pentru toţi copiii!
Una dintre cele mai mari greşeli făcute de adulţi este aceea de a-şi disciplina doar propriii copii, nu şi pe cei ai partenerului. „De teamă că partenerul le-ar putea reproşa, părinţii îşi ceartă doar copiii naturali, chiar dacă de vină sunt şi ceilalţi. La rândul lor, unii copii nu se jenează deloc să reacţioneze şi să spună: „Ce treabă ai tu cu mine? Nu eşti tu tatăl/mama mea”. În aceste situaţii delicate, psihologul spune că părinţii nu trebuie să se lase impresionaţi, dar să fie tari pe poziţie. Este important însă ca cei doi parteneri să facă front comun, nu să îşi apere copilul natural. Dacă vi se pare că partenerul l-a neglijat sau l-a defavorizat pe copilul dumneavoastră, explicaţi-i că a greşit între patru ochi, nu în faţa copiilor.

Consiliere psihologicå
Uneori, în ciuda tuturor eforturilor adulţilor sau ale copiilor, familia nu devine o familie. Nu se sudează. În aceste cazuri, este recomandat să se apeleze la ajutorul specialiştilor, susţine psihologul Ozana Ilie. Care sunt semnele pe care trebuie să le urmăriţi? Unii copii nu vor cu nici un chip să se integreze în familie (în jocuri sau doar în discuţiile zilnice), preferă să mănânce singuri şi să se izoleze de ceilalţi, agreează mai mult compania prietenilor sau a colegilor de clasă, în defavoarea familiei, au accese de furie nejustificată, sunt permanent nesiguri de orice întreprind. De asemenea, părinţii trebuie să aibă o legătură strânsă cu cadrele didactice de la clasa unde învaţă copiii. Aceştia le pot transmite părinţilor dacă, în urma schimbărilor de acasă, comportamentul sau notele copiilor s-au modificat semnificativ.