Apendicita, prilej de vorbe şi de ipoteze

Când se rosteşte numele apendicită, strâmbă din nas lumea ca în faţa unui lucru de mare banalitate. Mai întâi sfidarea populaţiei la adresa diagnosticului de apendicită porneşte de la ideea că operaţia de apendicită e o jucărie, de aceea este executată această intervenţie chirurgicală de medicul tânăr, chirurgul începător. Iar apoi desconsiderarea acestei stări de boală este făcută şi din pricina percepţiei în rândul poporului că apendicele este o rămăşiţă inutilă a organismului de-a lungul perfecţionării lui, că este un organ pitic şi fără nici un rol, care mai mult încurcă decât are vreo misiune.

Una-două

Lucrurile se pare că nu stau chiar aşa din mai multe puncte de vedere, deşi era o vreme în care operaţiile de apendicită se făceau pe bandă rulantă. În jurul anilor 1950, americanii chiar adoptaseră o atitudine extremă, şi anume: îi operau cam pe toţi copiii, mai ales pe cei care locuiau în zone mai îndepărtate, pornind de la ideea că mai bine li se scoate copiilor apendicele decât să-l lase şi la apariţia crizei de apendicită, din locurile pustii unde domiciliau, să ajungă după o zi, două într-un spital, întârziere care producea complicaţii severe. De fapt, şi în România se scotea apendicele una-două. Când pe copil îl apucau niscaiva dureri de burtă, părinţii îl înşfăcau de o “aripă” şi fuga la spital să-i îndepărteze apendicele. Rosteau părinţii o frază de pasămite oameni prevăzători: “Să n-ai grijă toată viaţa că o durere de burtă poate fi apendicită care să se spargă”. Lămureşte pe temeiuri ştiinţifice capitolul apendicită prof. dr Mircea Beuran, şeful Clinicii de chirurgie generală de la Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Apendicele este un rudiment al tubului digestiv lung de 7-12 cm, dar gros doar de 4-6 mm, care seamănă cu un deget de mănuşă. El se află în abdomen, în dreapta, zona de jos, deasupra rădăcinii coapsei piciorului. Apendicele se află la graniţa dintre intestinul subţire şi intestinul gros. Dar nu întotdeauna el se află la locul lui normal. Acesta poate să rămână în stânga abdomenului, în poziţia din faza fătului în uter. În circa 60% dintre situaţii, apendicele se află la locul lui, dar în 40% poziţia lui este anormală. Privind ca la un cadran de ceas, poziţia normală este în dreapta ceasului, cam în dreptul orelor 5,6-5,7. Referindu-ne tot la un cadran de ceas, când apendicele se află cam în dreptul orelor 4-3-2 înseamnă că el se află într-o poziţie lateral internă. Iar dacă ar fi amplasat cam la orele 8-9-10, amplasarea lui este lateral externă. Dacă apendicele se situează pe un cadran de ceas cam în dreptul orelor 11-12-13, este o poziţie ascendentă. Se întâmplă ca vârful apendicelui să fie chiar ascuns sub ficat. Toate poziţiile în afară de prima sunt anormale. Tocmai de aceea umblă vorba care restabileşte adevărul privind operaţia de apendicită, şi anume că o intervenţie chirurgicală de scoatere a apendicelui poate dura şi cinci minute, dar şi cinci ore, când apendicele este ascuns în alte locuri. Introducerea laparoscopiei, acea intervenţie chirurgicală miniinvazivă, a adus limpeziri ale situaţiei, fiindcă instrumentele laparoscopice au şi cameră video, putând vedea astfel unde se află apendicele, dacă el este realmente bolnav, adică inflamat, sau dacă nu cumva în suferinţă se află organele vecine din abdomen. Se cam termină perioada când chirurgii spuneau: “Mai bine scoţi un apendic nevinovat decât să se ajungă la apendicită perforată şi peritonită”. Se dărâmă în plus şi expresia chirurgilor: “Un apendic care dă semne nu trebuie lăsat să-l prindă asfinţitul soarelui, afară cu el”. Statisticile au arătat că numai într-o treime dintre operaţiile de scoatere a apendicelui el era cu adevărat bolnav. În altă treime, din numărul de operaţii de apendicită, apendicele se scotea degeaba. Iar în altă treime în care se îndepărta apendicele erau de vină unele boli genitale de ovare, de trompe, care mimau simptomele apendicitei.

Semne

Care sunt semnele date de o criză de apendicită acută? Apare o durere vie în dreapta abdomenului, deasupra rădăcinii piciorului. Uneori durerea apare în abdomenul superior, mai în capul pieptului, şi după două-trei ore această durere coboară în partea dreaptă. După durere pot apărea vărsăturile, dar şi modificări de scaun. Adică una-două zile de constipaţie, apoi patru-cinci scaune diareice. În criza de apendicită, se instalează şi febra, şi frisoanele, la început 37-38 de grade, apoi, când apendicita s-a infectat, febra urcă la 39-40 de grade. Cel mai des apendicita acută apare la vârstele între 10 şi 40 de ani, raportul bărbaţi-femei fiind de 3 la 2. Repetăm că apendicele se scoate doar când se îmbolnăveşte cu adevărat. Laparoscopia, dintre intervenţiile miniinvazive cu cameră video, a redus numărul operaţiilor de apendicită inutile. Repetăm că această cameră video observă dacă nu cumva sunt de vină şi în suferinţă organe vecine, cele genitale, dacă nu cumva e o colică renală, dacă nu cumva este vorba despre un ulcer sau o suferinţă a vezicii biliare. În apendicita acută sunt modificări şi în analiza de sânge. Chirurgul trebuie să vadă dacă au crescut leucocitele faţă de normalul între 4.000 şi 9.000 şi dacă leucocitele au urcat la 10.000-12.000 sau chiar 14.000, fiind semn clar de apendicită. Când leucocitele sunt sub 2.000-3.000 este un semn că s-a inflamat lanţul de ganglioni, mimând apendicita.  

MISIUNE. Medicina modernă a menţionat că apendicele face parte, de fapt, dintr-un sistem limfatic la fel ca splina. Deci apendicele are totuşi un rol în autoapărarea tubului digestiv. S-a dovedit prin studii că apendicele are o misiune în imunitate, deci nu e bine să-l arunci la gunoi cât ai clipi. El trebuie îndepărtat doar când se face vinovat de inflamaţii şi infecţii.

MORTALĂ. Peritonita fecaloidă este cea mai grea complicaţie rezultată din apendicită şi din ea se moare. Când apar veritabile semne de apendicită acută, nu există medicamente să o poţi trata, rezolvarea e doar prin intervenţia chirurgicală.

INFECŢII. Apendicele se poate înfunda cu microbi care inflamează mucusul din acest organ, apărând şi infecţii. El se poate umple cu seminţe sau cu paraziţi. Apendicele, în aceste complicaţii, dă o cangrenă şi se perforează, astfel că materiile fecale intră în peritoneu (învelişul intern al abdomenului).