Atenţie cum schiaţi!

Este în creştere numărul românilor care la sfârşitul săptămânii merg la schi. 15 din 1.000, din mediul urban, peste 18 ani, mergeau la schi în urmă cu un deceniu. Dintre aceştia, 57% erau bărbaţi şi restul femei; 41% din cei care mergeau la schi aveau între 18 şi 24 de ani. În ultimii ani, aceste procente cresc continuu.

Deşi datele recente sunt aproximative, totuşi ele indică o dublare a numărului românilor atraşi de schi. Dar schiul nu este doar bucuria de a aluneca lin pe zăpadă cu mic, cu mare, ci şi capcane pe care unii le-au numit "pericole de iarnă". De acestea ne putem proteja respectând câteva reguli simple.

"DECALOGUL SCHIORULUI"
Emil Fărcăşanu, şeful Şcolii de schi "Ana" din Poiana Braşov, ne oferă câteva informaţii pe care ar trebui să le cunoască oricine îşi doreşte să schieze.
Deşi nu e obligatoriu, înainte de a pune schiurile, orice persoană ar trebui să îşi pregătească corpul pentru efortul fizic pe care îl presupune acest sport. "Măcar cu o săptămână-două înainte, schiorul trebuie să facă alergări uşoare zilnic, 20-30 de minute. De asemenea, el trebuie să lucreze muşchii picioarelor prin fandări şi genuflexiuni", mai spune Emil Fărcăşanu.

Schiorii, de performanţă sau nu, vor respecta un set de reguli elaborate de Federaţia Internaţională de Schi. Codul, cunoscut mai ales sub numele de "Decalogul schiorului", a fost conceput tocmai pentru a se evita accidentările pe pârtie:
1. Schiaţi fără să incomodaţi! Orice schior trebuie să se comporte în aşa fel încât să nu-l pună pe celălalt de lângă el în pericol;
2. Adaptaţi viteza cu care schiaţi la pregătirea tehnică, starea pârtiei, condiţiile meteo;
3. Schiorul din vale are prioritate. Cel care schiază în deal are o poziţie dominantă. De aceea, el trebuie să-şi aleagă traseul, în aşa fel încât să protejeze schiorului din vale;
4. Orice depăşire este făcută în condiţii de siguranţă. Schiorul care se angajează într-o depăşire va ţine seama de evoluţia sportivului depăşit şi va păstra o distanţă sigură în raport cu el;
5. Schiorul care traversează o pârtie sau un teren de şcoală trebuie să se asigure, menţinând controlul vizual spre deal şi vale, şi să fie permanent precaut pentru a preîntâmpina orice accident.
6. Evitaţi opririle pe pârtie. În cazuri de absolută necesitate, staţionarea sau oprirea trebuie să se facă doar pe marginea pârtiei. De asemenea, în caz de cădere, eliberaţi urgent pârtia;
7. Urcarea, cu echipament sau fără, este obligatoriu să se efectueze doar pe marginea pârtiei.
8. Fiecare persoană trebuie să respecte semnele internaţionale de semnalizare instalate pe pârtie, indiferent de gradul sau de pregătirea sportivă, vârstă etc.
9. Respectaţi gradul de dificultate a pârtiei. Astfel, un schior care are cunoştinţe avansate în acest sport nu trebuie să schieze pe o pârtie rezervată începătorilor şi nici invers.
10. Orice schior sau persoană aflată pe pârtie trebuie să dea ajutor în caz de accident.

VREMEA ŞI VITEZA DE REACŢIE
Un sejur reuşit la munte presupune câteva informaţii corecte despre locul unde mergeţi la schi, în cazul în care aveţi de gând să mergeţi într-o zonă nouă, şi despre condiţiile meteo. Evident, nu veţi pleca la drum dacă e cod de vreme rea, dacă sunt indicatoare că, până la pârtia de schi, sunt zone înzăpezite, cu riscuri de avalanşe etc. Când vorbim de viteza de reacţie, avem în vedere rapiditatea cu care este acordat primul ajutor în cazul unei persoane acoperite de zăpadă. Potrivit unor statistici, 92% din persoanele surprinse de avalanşe, de exemplu, sunt încă în viaţă în primele 15 minute de la acest episod. Dar după 45 de minute, şansele scad la 25%.

SEMNALIZAŢI ACCIDENTELE
Pârtia este locul în care se pot produce, din diverse motive, tot felul de accidente.
De la banalele căzături, ce se pot solda cu răni minore sau luxaţii, la accidente grave. În cazul în care aţi fost implicat într-un accident grav sau sunteţi martor la un astfel de incident, primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să semnalaţi echipele Salvamont sau să sunaţi la 112. Apoi, semnalizaţi locul accidentului în amonte, cu echipamentul dumneavoastră, cu schiurile sau cu echipamentul rănitului (dacă e cazul).

COPIII ŞI SĂNIUŢA
Copiii nu ştiu de la început să se dea cu săniuţa, în sensul să o cârmuiască în aşa fel, încât să nu se accidenteze. Iată câteva recomandări:

n) Învaţă-l cum să cârmuiască sania şi cum să pună frâna. Dacă pierde controlul, spune-i că trebuie să se rostogolească în zăpadă;

n) Sania trebuie să fie în stare perfectă, să nu se dezmembreze, să nu se rupă. Ea trebuie verificată dacă s-a răsturnat sau s-a rostogolit;

n) Zona în care copilul tău se joacă cu sania trebuie să fie una sigură: să nu fie în apropierea unor dealuri abrupte sau prăpăstii. Să nu fie porţiuni de gheaţă, deoarece sania prinde viteză şi este foarte greu să fie mânuită;

n) În timpul nopţii, copiii nu se dau cu sania; n Copilul trebuie să priceapă că este periculos să se arunce cu sania într-un banc de zăpadă, deoarece acolo ar putea fi un copac, pietre etc.;

n) Săniuţa nu va fi înlocuită cu improvizaţii de genul pungilor de plastic, cauciucurilor de la maşină etc.;

n) Nu lăsaţi copilul să agaţe sania de un ATV. n Copilul va fi echipat cu cizme rezistente la frig şi umezeală, mănuşi groase şi cască de protecţie.

ÎNTREŢINEREA SCHIURILOR
Orice schior ştie că, în funcţie de cum îşi îngrijeşte schiurile sau echipamentul, depinde şi performanţa lui pe pârtie. La fiecare tură de mers la munte, schiurile trebuie curăţate, reparate (dacă este cazul), date cu ceară. De asemenea, canturile trebuie ascuţite.

ULTRAVIOLETELE, ZĂPADA ŞI OCHII
În zilele însorite, zăpada reflectă o mare cantitate din razele ultraviolete. Peisajul este minunat, dar ochii noştri au de suferit. La altitudine, cantitatea de ultraviolete este mai mare. Şi, din cauza subţierii stratului de ozon, filtrarea ultravioletelor a scăzut foarte mult.

Dacă mai adăugăm şi faptul că, după oglindă, zăpada are cea mai mare capacitate de reflectare, atunci vom înţelege că, iarna, la munte putem fi într-o situaţie de risc. Zăpada reflectă aproximativ 80% din razele ultraviolete, comparativ cu numai 20% cât reuşeşte nisipul. În plus, efectele ultravioletelor reflectate de zăpadă nu sunt întotdeauna însoţite de simptome instalate rapid care să ne pună în gardă.

Astfel, oftalmia provocată de zăpadă se manifestă în medie după 6-24 de ore, cu lăcrimare, înroşire, dureri, fotofobie. Dacă nu se ţine seama de aceste simptome şi se continuă expunerea ochilor la razele UV reflectate de zăpadă, există pericolul ca leziunile să evolueze rapid spre afecţiuni severe.

Acţiunea ultravioletelor este mai periculoasă în cazul copiilor sub 13 ani, al căror cristalin nu poate, încă, să joace rolul de barieră naturală în calea UV-urilor. Există o singură soluţie pentru adulţi, cât şi pentru copii: ochelari speciali pentru schi.

Alegerea ochelarilor presupune respectarea a două reguli. Prima regulă: ochelari adecvaţi formei feţei, cu lentile care reţin lumina, deci ultravioletele. A doua regulă: ochelarii să aibă inscripţionat CE şi categoria de protecţie de la 0 la 4. Ochelarii de protecţie 3 şi 4 sunt recomandaţi pentru persoanele care schiază la altitudini mari.