Care este pavăza creierului?

Băncile îşi înconjoară seifurile doldora de bani cu sisteme de siguranţă sofisticate, amestecându-se raze laser cu unde de altă factură energetică, toate acestea creând un scut care apără averea din bănci. Averea, ca să spunem aşa, este reprezentată, în cazul omului, de bogăţia funcţiunilor creierului.

Poligonul Willis
Creierul este uluitoarea zestre de gândire şi simţire lăsată de Dumnezeu să guverneze întreaga fiinţă umană. Are creierul un sistem de siguranţă precum seifurile pline de bogăţii ale băncilor? Ei bine, Dumnezeu a creat un sistem de securitate a creierului, un colector comun de sânge ce alimentează coordonat creierul. Acest sistem de siguranţă, de protecţie a creierului se numeşte poligonul Willis. Partea neplăcută este că procesul de adaptare a creierului la poziţia bipedă nu s-a încheiat. Când s-a ridicat în două picioare şi când degetul mare de la mână a căpătat o poziţie opusă celorlalte degete, omul a devenit împăratul lumii, a devenit fiinţa cea mai evoluată. Însă procesul de adaptare nu s-a încheiat. Şi acest poligon, ce colectează întregul sânge spre creier, nu s-a acomodat cu rolul lui la toţi oamenii. Aproximativ 50% din populaţia planetei încă nu are în stare de funcţionare foarte bună acest colector comun de sânge spre creier. Numai jumătate din totalul oamenilor de pe planetă au acest poligon de siguranţă în deplină stare de funcţionare. Să lămurim ce se întâmplă cu alimentarea cu sânge, implicit cu oxigen şi glucoză a creierului. Patru sunt vasele prin care sângele se duce la creier. Două artere carotide, în partea din faţă a gâtului, şi două artere ceva mai mici în zona cefei, prin aceste artere vertebrale mergând 20% din debitul de sânge, restul, de 80%, circulând prin carotidele din faţă. Toate aceste patru vase se unesc într-un colector comun, numit poligonul Willis, de la baza creierului. Dacă unul sau două vase sunt înfundate sau prea strâmtate de depunerile de grăsime, poligonul colector comun hrăneşte el zonele creierului cu sângele venit pe celelalte vase neînfundate. Şi creierul nu rămâne cu porţiuni nealimentate de sânge. Acesta este sistemul de siguranţă al creierului.

Accidentul vascular cerebral
Când se petrece un accident vascular cerebral, trecător sau definitiv, poligonul colector comun n-a putut face faţă şi astuparea unui vas a dus la o irigare întreruptă a unei porţiuni de creier, unde se produce acea ischemie, neirigare, purtând numele de infarct cerebral sau accident vascular cerebral. Aproximativ 80% dintre accidentele vaselor din creier sunt provocate de acest accident vascular cerebral, prin ischemie, deci nehrănire. În accidentul vascular cerebral, mortalitatea este mai mică, de 25%-30%, dar răspândirea acestui accident ischemic este mare. Deci cantitatea mică de oxigen şi glucoză ce vine printr-un debit de sânge insuficient nu hrăneşte celulele nervoase pentru a funcţiona normal. Prin vase astupate sau înfundate, porţiuni din creier nu mai primesc destul sânge.

Hemoragia cerebrală
A doua categorie de accidente în vasele creierului este hemoragia cerebrală, când vase în creier se rup şi se ajunge la o sângerare în creier sau între foiţele ce îmbracă creierul. Revărsarea de sânge este un dezastru anatomic, care duce la distrugerea neuronilor. În hemoragia cerebrală mortalitatea este mare, de 65%. De vină în hemoragia cerebrală este hipertensiunea. Accidentele vasculare cerebrale sunt prima cauză de mortalitate în România. Iar în lume, accidentul vascular cerebral se află pe locul doi sau trei, după infarct şi cancer, între cauzele morţii. Accidentul vascular cerebral, chiar dacă lasă urme, în unele cazuri se poate recupera. Există cazuri celebre de personalităţi ale lumii care au suferit atacuri vascular cerebrale şi apoi au continuat să creeze mari valori pentru omenire. Celebrul inventator Pasteur a suferit un atac vascular cerebral la 45 de ani. Şi abia apoi a făcut epocala descoperire a vaccinului. Renumitul compozitor Ravel, rămas paralizat pe partea dreaptă în urma unui accident vascular cerebral, a compus apoi superbe piese muzicale pentru mâna stângă a soliştilor.

Personalităţi cu mai puţini neuroni
Lenin avea ambele carotide astupate şi parţial una dintre arterele vertebrale. Practic, avea un singur canal de alimentare cu sânge spre creier, dar printr-un colector comun, bine constituit, a condus Imperiul sovietic şi a influenţat cu ideologia comunistă întreaga lume. Lenin a avut accident ischemic de neirigare suficientă a creierului. Tiranul Stalin a avut, se zice, hemoragii cerebrale cu revărsare de sânge, care la ultimul episod i-au adus şi moartea. De altfel, cu toate că masca acest beteşug, un ochi atent observa că una dintre mâinile lui Stalin stătea lipită de corp, în poziţie semiîndoită, fiindcă era paralizată în urma unui atac pe vasele creierului. Churchill împreună cu Roosevelt şi Stalin au împărţit lumea şi au tras fiecare în propria "ogradă" bucăţi uriaşe din harta lumii. Churchill era mare amator de havane şi băutor de un litru de whisky, iar kilogramele lui în plus erau proverbiale. Normal că a făcut două accidente vasculare cerebrale. Dar după acestea, a ieşit iarăşi prim-ministru. Roosevelt, preşedintele american, se afla în cărucior, dar la el lovise o altă boală, poliomielita.  Iată deci că mari vedete ale istoriei mondiale au continuat să împărăţească şi să creeze artă, politici etc., chiar dacă fuseseră atinse de accidente ale vaselor din creier. Şi fiindcă tot a venit vorba despre ele, sunt o mulţime de teorii care povestesc cum că a fost ascuns creierul lui Kennedy după împuşcarea lui.

Marele poet al românilor Eminescu a fost omorât de un nebun în sanatoriul de boli nervoase de pe strada Plantelor. Se zice că, după autopsie, creierul lui Eminescu a fost neglijent păstrat vreo zece zile într-un vas bătut de soare. Abia după zece zile marele savant neurolog Gheorghe Marinescu a fost chemat să analizeze creierul genialului poet. Reaua conservare şi păstrarea îndelungă la soare au împiedicat o analiză riguroasă. Însă un lucru s-a putut stabili: Eminescu nu a avut un sifilis care să ducă la demenţă.