Există familii în care se dau lupte crâncene. Dar nu între soţ şi soţie. Nu vă gândiţi la cazuri de violenţă în familie. Asta este o altă temă. Acum ne ocupăm de conflictul dintre profesia soţului şi familie. Ştiţi acel soţ de 30-40 de ani care stă 12 ore pe zi la serviciu, care îşi sărută soţia dimineaţa în grabă şi seara, când ea deja a adormit aşteptându-l, care nu ştie în ce clasă a trecut copilul.
Există familii în care se dau lupte crâncene. Dar nu între soţ şi soţie. Nu vă gândiţi la cazuri de violenţă în familie. Asta este o altă temă. Acum ne ocupăm de conflictul dintre profesia soţului şi familie. Ştiţi acel soţ de 30-40 de ani care stă 12 ore pe zi la serviciu, care îşi sărută soţia dimineaţa în grabă şi seara, când ea deja a adormit aşteptându-l, care nu ştie în ce clasă a trecut copilul. Despre competiţia dintre cariera bărbatului şi familie vorbim cu psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.
Stâlpul casei
De ce pentru mulţi bărbaţi preocupările profesionale au prioritate în faţa familiei? “Sunt mai multe motive. Majoritatea bărbaţilor îşi asumă rolul de «stâlp al casei». Ei se simt responsabili pentru bunăstarea familiei, pentru viitorul copiilor şi încearcă să facă tot posibilul pentru a le asigura tot ce le trebuie. Nu este nimic rău în asta în măsura în care nu exagerează. În mod normal, bărbatul este bine să păstreze un echilibru între planul profesional, responsabilitatea de cap al familiei şi planul personal”, atrage atenţia psihologul Ştefania Niţă.
Un alt motiv pentru care bărbaţii sunt acaparaţi de profesie este reprezentat de condiţiile de viaţă din societatea actuală. Cea mai mare parte a timpului ne-o petrecem la serviciu şi ajungem ca totul să graviteze în jurul profesiei. Este destul de greu ca, o dată cu închiderea uşii de la serviciu, să lăsăm acolo şi gândurile, grijile, frământările noastre. Acestea se prelungesc şi în momentul în care ajungem acasă. Din acest punct de vedere nu numai bărbaţii devin dependenţi de muncă, ci şi femeile. Se ştie că, în ultimul timp, tot mai multe femei se gândesc mai întâi la carieră şi apoi la întemeierea unei familii.
Există de asemenea bărbaţi care, mânaţi de realizarea socio-profesională, de propriile ambiţii sau de recuperarea unor lipsuri din copilărie, îşi orientează atenţia numai spre carieră.
Roboţi
Bărbaţii care pun profesia pe primul loc sunt însă ţintuiţi într-un singur rol. Indiferent de profesia pe care o au, ei joacă numai rolul de profesionişti. Acest lucru îi privează de experimentarea altor roluri: rolul de soţ, rolul de tată, rolul de frate, rolul de prieten, rolul de fiu etc. Pentru aceşti bărbaţi deşi apare o dezvoltare profesională, ea nu este decât iluzorie, întrucât viaţa lor în ansamblu este tot mai limitată. De fapt, un bărbat de carieră se transformă încet, dar sigur într-un robot care execută în permanenţă doar sarcinile de serviciu. Consecinţele: stresul atinge cote maxime, tensiunea interioară nu mai poate fi ţinută în frâu, apare epuizarea fizică şi psihică. Toate acestea pot conduce cu timpul spre stări depresive, anxietate, insomnie, tulburări psihice. Psihologul Ştefania Niţă trage un semnal de alarmă cu privire la alienarea socială la care sunt expuse persoanele obsedate de muncă.
Munca în străinătate
Specialistul nostru explică şi fenomenul bărbaţilor români care îşi părăsesc familiile şi pleacă la muncă în străinătate. “De obicei sunt două categorii de bărbaţi care aleg munca în străinătate. Pe de o parte, sunt cei conştienţi de valoarea lor, care în România au posibilităţi limitate de dezvoltare. Majoritatea acestora sunt tineri până în 40 de ani, care nu sunt implicaţi într-o relaţie şi pleacă în altă ţară, cu intenţia de a-şi forma acolo un statut socio-profesional şi de a-şi întemeia o familie. Acestea sunt cazuri fericite”, spune psihologul Ştefania Niţă. Dar există şi cazuri mai puţin fericite de bărbaţi care pleacă în străinătate pentru a recupera ceea ce nu au reuşit să realizeze în România sau pleacă pur şi simplu din nevoia de libertate, mascată adesea de pretextul obţinerii unor câştiguri materiale, pentru a ajuta familia. Ştefania Niţă este însă de părere că “în momentul în care afirmăm cu mai multă tărie că facem ceva pentru altcineva, de fapt cu atât mai mult facem acel lucru pentru noi”. Pentru mulţi bărbaţi, adevăratele motive ale plecării în străinătate sunt: nevoia de a fi departe de casă, de a lua o gură de oxigen, nevoia de a-şi pune ordine în gânduri, eventual pentru a evita un divorţ, posibilitatea de a experimenta lucruri noi sau ocazia de a demonstra celor apropiaţi că sunt capabili să realizeze ceva în viaţă.
FATA MORGANA. În societatea modernă, cariera are efect de “fata morgana” asupra bărbaţilor. Ei se dedică din ce în ce mai mult profesiei pentru a-şi asigura o bază materială, pe care o gândesc într-un mod compensatoriu. “Lasă că voi avea bani şi apoi pot să fac tot ce doresc.” Aceasta este o iluzie. Ei riscă să piardă momente importante din viaţă pe care nu le mai pot recupera. Absenţa de la prima serbare a copilului, ani la rând de concedii amânate, sărbătorile petrecute departe de familie sunt momente pe care banii nu le pot cumpăra.
ÎN CUPLU. Bărbaţii care pun profesia pe primul plan au de obicei o structură de personalitate activă, sunt impulsivi, hotărâţi, uneori dificili. Un astfel de bărbat are nevoie de o parteneră care să îl susţină în toată această competiţie profesională. Nu i se potriveşte o parteneră care să fie la fel de competitivă ca el şi orientată de asemenea exclusiv spre profesie. Pentru a echilibra balanţa, el are nevoie de o parteneră docilă, liniştită, după modelul soţiei clasice. Pentru că, paradoxal, cu cât bărbatul este mai preocupat de profesie, cu atât resimte o mai mare nevoie de a găsi acasă un mediu liniştit, plăcut, relaxant.
Sfatul psihologului
Psihologul Ştefania Niţă le recomandă bărbaţilor de carieră să reflecteze cu sinceritate asupra unor întrebări: “De ce profesia îmi ocupă tot timpul?”, “De ce munca este importantă pentru mine?”, “Când a devenit importantă?”, “Ce îmi aduce poziţionarea profesiei pe primul loc?”, “Care sunt avantajele, nu cele materiale, care sunt cel mai uşor de observat, ci beneficiile sufleteşti?”, “Unde vreau să ajung?”. Alte sfaturi utile acestor bărbaţi sunt să îşi acorde din când în când timp în care să iasă în oraş cu prietenii, să se “pună la curent” cu viaţa celorlalţi membri ai familiei, cu activităţile copiilor, să iasă cu partenera la un film, să termine de citit cartea începută cu mult timp în urmă, să meargă la pescuit sau la fotbal. Când? Pur şi simplu în week-end, care trebuie respectat cu sfinţenie de aceste persoane dependente de muncă. În cele două zile libere, orice activitate care rupe scenariul profesional este binevenită pentru menţinerea unui echilibru între viaţa personală şi carieră. În cazul în care acest echilibru nu mai poate fi restabilit oricât de mult s-ar strădui bărbaţii respectivi, colacul de salvare poate veni dinspre consilierea psihologică.