Cine nu cunoaste acea senzatie ciudata cand iti amorteste un picior dupa ce ai stat mult timp ghemuit, de exemplu. Sau te trezesti cu mana amortita dupa ce ai dormit cu ea sub cap. Amortelile si furnicaturile ne deranjeaza frecvent, dar in general nu sunt grave. Prin aceste mesaje corpul ne atrage atentia asupra disfunctiei pasagere a unui nerv presat sau intins din cauza pozitiei vicioase. Indreptarea piciorului de exemplu, miscarea lui sunt suficiente pentru ca amorteala sa dispara. Uneori insa, amortelile pot ascunde o afectiune serioasa. Cauza amortelilor se stabileste in functie de zonele afectate.
Parestezii ale picioarelor
Precedate deseori de contractii musculare (carcei), amortelile gambelor rezulta in majoritatea cazurilor din pricina insuficientei circulatorii. Cativa pasi sau masajul usor al gambei restabilesc circulatia periferica, dar daca amortelile se repeta frecvent consultati medicul. Insuficienta circulatorie si varicele explica de asemenea furnicaturile in talpa, frecvente la femei dupa o anumita varsta. Amortelile difuze si persistente la nivelul picioarelor, numite de medici parestezii, semnaleaza o suferinta nervoasa. Diabetul, administrarea unor medicamente (chimioterapie), intoxicatia alcoolica sunt la originea polinevritelor manifestate prin amorteli. De asemenea, unele boli genetice dau amorteli, dar in aceste cazuri sunt insotite si de alte semne precum slabirea fortei musculare (distrofie neuromusculara). Unele tumori cerebrale, accidentele vasculare cerebrale localizate in zona frontala a creierului sunt cauze ale amortelilor la nivelul membrelor inferioare. Academician profesor doctor Constantin Popa, directorul Institutului de Boli Cerebrovasculare "Vlad Voiculescu", atrage atentia ca foarte frecvente in randul populatiei sunt paresteziile aparute in urma herniei de disc, care comprima nervii periferici sau chiar maduva spinarii. In aceste cazuri, indicatia medicilor este interventia chirurgicala. INVESTIGATII. In cazul pacientilor cu parestezii se impun anumite examene medicale. In prima faza, medicul verifica reflexele pacientului si ii evalueaza circulatia venoasa si arteriala. In cazul unor suspiciuni, medicul poate solicita in continuare investigatii suplimentare: electromiograma (o inregistrare electrica a activitatii musculare), examen Doppler (o ecografie care ofera informatii in ceea ce priveste blocarea unui vas de sange cu un cheag). In cazurile grave sunt necesare tomografia computerizata sau chiar rezonanta magneto-nucleara (RMN).Citește pe Antena3.ro