Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stres, obezitate, sedentarism, fumat, alcool, hipertensiune, colesterol. Este ceea ce “dăruim” inimii cu generozitate maximă, zilnic. De fapt, omul face tot ce îi stă în putinţă să-şi distrugă inima, una dintre minunile organismului lui.
Stres, obezitate, sedentarism, fumat, alcool, hipertensiune, colesterol. Este ceea ce “dăruim” inimii cu generozitate maximă, zilnic. De fapt, omul face tot ce îi stă în putinţă să-şi distrugă inima, una dintre minunile organismului lui.
Bolile inimii sau bolile cardiovasculare (BCV) fac parte din marea familie a bolilor civilizaţiei. Sînt boli la modă, devastatoare pretutindeni în lume. Dintre cei şapte factori de risc, stresul este cel mai nociv pentru inimă. Stresul este greu de stăpînit şi face ca bolile inimii să apară inclusiv la adultul tânăr. La ora actuală, aproximativ 75% dintre BCV pot fi atribuite factorilor convenţionali de risc, printre care obezitatea, lipsa activităţii fizice şi fumatul. În ţările dezvoltate, cel puţin o treime dintre BCV sînt rezultatul a cinci factori de risc: tutun, alcool, tensiune ridicată, colesterol şi obezitate.
Şi femei, şi bărbaţi
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), există peste 300 de factori de risc asociaţi bolilor cardiovasculare (BCV) şi accidentului vascular cerebral, iar factorii de risc pentru BCV afectează în prezent oamenii din întreaga lume. Contrar unei convingeri generale potrivit căreia BCV afectează în special bărbaţi din ţările dezvoltate, peste 80% din decesele produse de BCV au loc în ţări cu un nivel mediu şi scăzut de viaţă, aproape în mod egal în rîndul bărbaţilor şi al femeilor. O reducere a mortalităţii şi morbidităţii prin BCV ar avea un efect benefic major asupra costurilor în creştere ale îngrijirii medicale şi ar favoriza dezvoltarea socio-economică a comunităţilor şi naţiunilor.
Risc
Factorii de risc în BCV se împart în două grupe: factori modificabili, în sensul că prin educaţie şi voinţă, pot fi influenţaţi; şi factori nemodificabili, care nu pot fi ţinuţi sub control sau trataţi.
80% dintre cardiopatiile ischemice şi afecţiunile cerebrovasculare sînt provocate de factori de risc modificabili: hipertensiune, dislipidemie (niveluri anormale ale colesterolului), diabetul (perturbări ale toleranţei la glucoză), fumatul, obezitatea cu indicele masei corporale egal sau peste 30, sedentarismul, microalbuminuria sau RFG peste 60 ml/min. – boala rinichiului diabetic. Vîrsta peste 55 de ani pentru bărbaţi şi peste 65 ani pentru femei, precum şi boli cardiovasculare premature în istoria familiei reprezintă principalii factori de risc nemodificabili.
Printre cele mai severe BCV sînt atacul de cord şi accidentele cerebrale. Acestea sînt provocate de ateroscleroză, adică de depunerea progresivă a materialului gras (ex. colesterol, trombocite şi reziduuri celulare) pe peretele vaselor de sînge ce irigă inima sau creierul. Acumulările reziduale determină formarea leziunilor sau a ateromatozei. În timp, aceste leziuni se măresc şi se dilată, îngustînd artera şi astfel limitînd cantitatea de sînge ce circulă prin vase. Vasul de sînge se poate astfel întări şi pierde din flexibilitate. Deoarece inima şi creierul nu sînt irigate corespunzător, aceste limitări ale fluxului sangvin, asociate aterosclerozei, pot cauza probleme cardiovasculare precum angina. Limitări mai accentuate pot degenera în evenimente cardiovasculare serioase, inclusiv atacuri de cord şi accidente cerebrale. Dilatate, arterele se pot rupe, dezvoltînd cheaguri de sînge ce pot bloca complet vasele, cauzînd atacuri de cord şi accidente cerebrale.
Profesorul doctor Marius Vintilă (foto), şeful Clinicii de Medicină Internă şi Cardiologie a Spitalului
Clinic “Sf. Pantelimon” şi vicepreşedintele Societăţii Române de Cardiologie, ne reaminteşte că atacul de cord este însoţit de dureri sau disconfort resimţit în mijlocul pieptului, braţe, umărul stîng, coate, maxilare sau spate. Alte simptome includ dificultatea de a respira sau insuficienţa respiratorie, starea de rău, voma, apatia sau leşinul, transpiraţia rece, paliditatea. Prof. dr Marius Vintilă a evidenţiat faptul că date recente arată că obezitatea abdominală este un factor predictiv al infarctului de miocard. Grăsimea abdominală poate fi determinată prin măsurarea circumferinţei. Potrivit experţilor, bărbaţii cu circumferinţa taliei mai mare de 102 centimetri şi femeile cu circumferinţa taliei peste 88 de centimetri suferă de obezitate abdominală.
În cazul accidentului cerebral, cele mai frecvente simptome sînt senzaţia bruscă de slăbiciune a feţei şi membrelor, în special pe o parte a corpului. Alte simptome cu declanşare rapidă sînt: atrofierea feţei şi membrelor, cel mai adesea pe una dintre părţile corpului; confuzia; dificultate în vorbire sau înţelegere; dificultate în vederea cu unul sau ambii ochi; dificultate în deplasare, ameţeală, pierdere a echilibrului sau coordonării; migrene pronunţare fără cauză precisă; leşin sau stare de inconştienţă.
Tratamente
Intervenţiile farmacologice pot contribui în tratarea aproape tuturor tipurilor de BCV, inclusiv hipertensiune, colesterol ridicat şi a diabetului (perturbărilor toleranţei la glucoză). Diferitele clase de medicamente existente pentru tratarea tipurilor de BCV cuprind: n Antihipertensive n Antiagregante plachetare n Anticoagulante orale n Statine (medicamente pentru reducerea lipidelor) n Inhibitori de absorbţie a colesterolului n Antidiabetice orale n Insulina.
În urma unui atac de cord sau a unui accident vascular cerebral, riscul producerii unui nou atac/accident poate fi considerabil redus, prin administrare medicamentoasă – statine pentru reducerea colesterolului, medicamente pentru reducerea tensiunii şi aspirină.
Recent, a fost prezentat studiul ONTARGET, care a cuprins peste 25.600 de pacienţi cu risc cardiovascular ridicat din 40 de ţări şi a analizat beneficiile substanţei active telmisartan, faţă de substanţa eşalon actuală, ramipril, în reducerea riscului de moarte cardiovasculară, de infarct miocardic, accidente vasculare şi spitalizare în caz de insuficienţă congestivă cardiacă. Prof. dr Marius Vintilă a concluzionat: “Studiul arată ca telmisartan este la fel de eficient cu ramipril în protejarea bolnavilor cardiovasculari faţă de infarct miocardic, accident vascular sau moarte. În plus, telmisartanul scade mai intens tensiunea arterială, are efecte adverse mai puţine şi s-au constatat abandonuri terapeutice mai puţine faţă de ramipril”. De asemenea, Agenţia Naţională a Medicamentului a autorizat utilizarea enoxaparinei şi în cea mai severă formă de infarct miocardic acut, care previne formarea de noi cheaguri de sînge în arterele coronare.
Impactul BCV. n Se estimează că 17 milioane de oameni mor anual din cauza BCV. n La fiecare două secunde survine un deces ca rezultat al BCV, un atac de cord la fiecare cinci secunde şi un atac cerebral la fiecare şase secunde. n Dintre cele 17,5 milioane de decese cauzate de BCV în 2005, s-a estimat că 7,6 milioane au fost determinate de cardiopatie ischemică şi 5,7 de atacuri cerebrale. n Dintre cele 10 milioane de oameni care supravieţuiesc anual unui accident vascular cerebral, peste cinci milioane rămân cu dizabilităţi permanente, devenind o povară pentru familii şi comunităţi. n Numărul total de decese cauzate de BCV sunt estimate la aproximativ 25 de milioane pînă în 2020
Stres, grăsimi, sedentarism, fumat, diabet
Bolile cardiovasculare (BCV) sînt cauza unei treimi din numărul total de decese la nivel mondial. BCV sînt responsabile de mai multe decese în lume decît cancerul, insuficienţa respiratorie cronică şi diabetul cumulate.
Pe lîngă impactul pe care îl au asupra ţărilor şi populaţiei ca factori de deces, BCV constituie totodată o cauză majoră de handicap şi afecţiuni cronice, reprezentînd o povară considerabilă pentru sistemele medicale şi economie. Pînă în 2020, se estimează că BCV vor deveni principala cauză de handicap, devansînd bolile infecţioase. Sistemele de asigurări de sănătate din ţări cu tradiţie acuză povara financiară generată acest tip de afecţiuni.
BCV afectează tot mai multe persoane de vîrstă medie, reducîndu-le veniturile şi potenţialul de economisire. În 2003, BCV au costat UE 169 miliarde de euro, în vreme ce costul anual în SUA a fost estimat la 403 miliarde de dolari pentru 2006.
