Chirurgie prin gaura cheii

S-au mai dus vremurile in care chirurgia era perceputa avand pe frunte imaginea bisturiului plin de sange care deschidea un adevarat front de lupta cu bolile in carnea omului suferind. Ce-i drept, chirurgii – un fel de jumatate de dumnezei – au smuls dincolo de hotarul vietii si mortii multi oameni care deja fusesera imbranciti de boli explozive cu un picior in teritoriul nefiintei. Poate nicaieri mai mult ca intr-o sala de chirurgie nu se simte mereu suflarea inghetata a uratei cu mantie neagra si coasa. Cu ea se lupta chirurgul taind si aruncand tumori oribile, oprind hemoragii, transplantand inimi, ficat, rinichi, prelevati de la oameni in moarte cerebrala, avand mereu in suflet tensiunea ca o greseala mica poate provoca dezastre in organismul omului operat.

OPERATII MINIINVAZIVE

Chirurgul nu-si mai apartine, este un profesionist inrobit de meserie, care trebuie sa se culce o data cu gainile pentru a-si odihni creierul si mainile in vederea zilnicelor batalii cu bolile grave. In ultimul timp insa, cum am spus, simbolul chirurgiei, si anume bisturiul, a suferit o micsorare a ariei de actiune. Pentru ca a aparut chirurgia miniinvaziva, cea mai putin traumatizanta, care foloseste incizii mici. Superba metafora gasita pentru laparoscopie: chirurgiei miniinvazive a abdomenului i se spune chirurgie prin gaura cheii. Si asta fiindca in laparoscopie se fac doua, trei incizii mici cam cat butoniera unei camasi si prin ele se produce nu numai actul chirurgical, ci si inspectia cu camera video a abdomenului.

Se introduce mai intai printr-un trocar, adica un tub, o camera de luat vederi cu care se observa interiorul abdomenului si in partea nevazuta ochiului de chirurg. Apoi printr-un alt tub se introduce un gaz pentru a crea spatiu de lucru, avand in vedere ca in mod normal abdomenul este un spatiu virtual in care organele sunt lipite unele de altele. Si apoi, prin alte tuburi, se introduc instrumentele de taiere electrica, pensele si in general tot instrumente chirurgicale, dar care au lungime mai mare, fiindca sunt manevrate din afara corpului celui anesteziat.

AVANTAJE

Prof. dr. Nicolae Iordache, seful Sectiei Chirurgie de la Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Ioan", este unul dintre primii chirurgi care au folosit laparoscopia. Iata care sunt comparatiile intre chirurgia clasica folosind inciziile ample cu bisturiul si chirurgia laparoscopica miniinvaziva prin doua-trei incizii mici. Incizia mare nu este buna pentru ca sectionarea abdomenului pe o lungime mare micsoreaza rezistenta ulterioara a peretilor abdomenului. Oricat de buna ar fi cicatrizarea dupa operatia clasica, rezistenta peretelui abdominal nu urca mai mult de 80% din rezistenta initiala a muschilor abdomenului. Dupa taieturile chirurgiei clasice, peretele slabit al abdomenului favorizeaza aparitia enventratiilor, evisceratiilor si herniilor. Prin aceste puncte slabe ale tesutului peretelui abdominal ies intestinele, ajungandu-se la necesitatea unei alte operatii. In cazul unei taieturi mari cu bisturiul, creste pericolul contaminarii cu microbi a ranii. Se inmultesc riscurile de infectii dupa operatie. Taieturile ample ale chirurgiei clasice le creeaza mari necazuri grasilor. Grasimea de pe burta este mai slab vascularizata si prin vasele mai putine e scazut si fluxul de globule albe care au rolul de a apara de microbi. Peretele abdominal operat clasic la oamenii grasi se apara mai greu de infectii si de eventualele supuratii dupa operatie. Taietura mare cu bisturiul sectioneaza mai multe filete nervoase, deci si durerea este mai mare dupa operatie. Fiind o sectionare mare a peretelui abdominal, procesul de cicatrizare a operatiei necesita timp mai mult si omul nu trebuie sa faca eforturi mari pentru a nu aparea hernii dupa interventia chirurgicala.

Sa nu uitam ca o interventie chirurgicala clasica de amploare necesita multe zile de internare, consum de medicamente postoperator, deci aceste operatii clasice sunt mai scumpe pentru sistemul sanitar. Dupa operatiile prin laparoscopie, internarile sunt mai scurte, imbunatatindu-se economicitatea operatiilor.

Care sunt avantajele interventiilor laparoscopice? Inciziile sunt foarte mici, ele nu sectioneaza fibrele musculare ale abdomenului si mai degraba indeparteaza aceste fibre musculare ale peretelui abdominal cu o jumatate de centimetru. In laparoscopie, chirurgul opereaza uitandu-se la televizor, fiindca telescopul cu camera video introdus prin tuburi in abdomen transfera imaginile pe monitor. Datorita camerei video, chirurgul vede organele si din lateral si chiar priveste in spatele organelor, ceea ce ochiul chirurgului in operatia clasica nu poate realiza. In plus, telescopul mareste de 9-10 ori si se vad mai bine toate structurile anatomice, vasele etc.

DEZAVANTAJE

Laparoscopia are si dezavantaje: lucrand cu instrumente lungi din afara abdomenului, chirurgul nu mai simte cu degetele organele, nu mai poate palpa tesuturile din abdomen. Chirurgul clasic se zicea ca are un ochi in varful degetelor, dar prin acumularea de experienta in laparoscopie chirurgul laparoscopist incepe sa simta consistenta organelor palpandu-le cu unele pense din afara. Precizia mainii chirurgului in laparoscopie trebuie sa fie mare pentru ca instrumentele au coada mai lunga, iar coagularea se face cu acei curenti electrici, si nu cu bisturiul.

Se zice ca interventia laparoscopica este mai democratica fiindca studentii si rezidentii pot vedea mai bine actul operator pe ecrane de monitoare fara sa se aplece asupra campului operator taiat cu bisturiul, deranjandu-l pe chirurgul clasic.

ESTETICA. Dupa o interventie laparoscopica, aspectul estetic al operatiei este mai bun, pentru ca nu raman cicatrice vizibile pe abdomenul pacientului operat. De asemenea, in interventiile laparoscopice, sangerarea e minima sau chiar absenta si chirurgul nu mai arata plin de sange pe sort si pe maini. LAPARASCOPIE. In clipa de fata se tinde tot mai mult spre folosirea operatiilor laparoscopice si practic aproape toate tipurile de chirurgie abdominala se pot practica prin aceasta metoda miniinvaziva. In opinia profesorului doctor Nicolae Iordache, chirurgul laparoscopist trebuie totusi sa stapaneasca si chirurgia clasica, fiindca operatiile au un grad inalt de neprevazut si se poate intampla sa incepi interventia prin metoda laparoscopica, dar situatia din abdomen sa impuna trecerea pe loc la chirurgia cu taietura mare prin bisturiu.

STIRI

TBC. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) este preocupata de cresterea focarelor de tuberculoza cu bacili multirezistenti, "practic imposibil de tratat". Situatia grava a determinat OMS sa ceara statelor membre sa intensifice masurile de lupta contra tuberculozei. Rezistenta bacililor la tratamentele antituberculoase actuale apare din cauza intreruperii tratamentului, care trebuie respectat mai multe luni, dar si din cauza medicamentelor de slaba calitate, mai ales in tarile sarace din Africa si Asia. DESCOPERIRE. Procesul de angiogeneza, adica dezvoltarea unei tumori canceroase, este studiat de numerosi oameni de stiinta din intreaga lume. O echipa de la Universitatea din Boston sustine ca a descoperit o molecula, utilizata pana acum pentru a preveni rejetul grefelor de organe, capabila sa inhibe angiogeneza. Dupa ce au testat rapamicina pe soareci de laborator, cercetatorii au observat ca aceasta molecula reduce cresterea tumorala. OBEZITATE. "Epidemia" de obezitate ingrijoreaza si medicii radiologi. Ei intampina reale dificultati in a descifra rezultatele radiografiilor, ceea ce conduce la diagnostice gresite. Dr. Raul Uppot, radiolog la Massachusetts General Hospital din Boston, atrage atentia ca "pacientii de peste 150 de kilograme nu incap in anumite aparate de imagistica medicala". Iar cand acestia reusesc sa intre, cliseul radiografic se citeste cu dificultate din cauza densitatii tesutului adipos. In aceasta situatie, solutia ar consta in cresterea dozei de radiatii. Dar este o metoda practic imposibila, avand in vedere riscurile prea mari ale radiatiilor la care ar fi expusi pacientii.