Cine conducea Uniunea Sovietică?

Viaţa este ca o invitaţie la petrecere, la care ajungi după ce a început şi pleci înainte să se termine. Dacă nu ştii ce doreşti în viaţă, rămâi cu ce primeşti. Puţini sunt cei care înţeleg acest lucru. Dacă sunt raportate la nivel individual, pierderile nu sunt importante pentru societate, dar dacă este vorba de o comunitate la nivel statal acestea sunt catastrofale.

Şi pentru că riscul conducerii unui popor, fără clarviziune, este mare, încă din timpuri străvechi cei care conduceau destinele unei naţii aveau lângă ei câte un sfătuitor iniţiat ,sau cu alte cuvinte, un om cu puteri paranormale. Însă cunoaşterea acestui domeniu al iniţierii, pentru aflarea adevărului despre existenţă, nu era promovat la nivelul populaţiei, căci într-o turmă este importantă supunerea pentru a merge pe drumul indicat de cel care o conduce.

Cunoaşterea adevărului produce rebeli şi duce la convulsii sociale. Cel mai bine s-a remarcat acest lucru în societăţile dictatoriale. Pe de altă parte, persoanele cu capacităţi în afara normalului, mai ales în perioada contemporană, sunt de ajutor în cadrul serviciilor necesare pentru apărarea comunităţii respective, lucru care de obicei nu este mediatizat.

În fosta URSS, până în 1957, nu se discuta de domeniul paranormal în mod oficial. Însă, în acel an, au apărut în presă trei articole care abordau fenomenele paranormale. Reacţiile negative au fost imediate şi din cauză că erau în contradicţie cu filosofia materialistă promovată de sistemul comunist. După zece ani, au apărut 152 de articole, iar reacţiile au fost pozitive în proporţie de 90%. Conducerea sovietică înţelesese în această perioadă importanţa domeniului şi chiar au alocat apoi fonduri mari pentru dezvoltarea cercetării fenomenelor parapsihologice. După 1960, Europa de Est devenise centrul mondial al parapsihologiei.

În 1968, Eduard Naumov a organizat la Moscova o conferinţă internaţională cu această temă, fapt ce a deranjat profund conducerea comunistă. Cauza a reprezentat-o faptul că aceste cercetări trebuiau să se realizeze în secret, fără a fi cunoscute de Vest. Erau considerate secrete militare. După patru ani, în 1972, Naumov a făcut o nouă încercare de a organiza o conferinţă internaţională de parapsihologie, însă a fost arestat şi condamnat la 2 ani de muncă silnică. Protestele internaţionale, până la urmă, au convins Moscova să-l elibereze, dar i-a fost interzisă abordarea în continuare a acestui domeniu. Ulterior, sub controlul statului s-a aprobat organizarea unor astfel de conferinţe.

Nina Kulaghina
Pe de altă parte, cel mai apropiat consilier al preşedinţilor sovietici, de la Nikita Hrusciov la Mihail Gorbaciov, era o femeie cu puteri speciale în psihokinezie. Numele ei era Nina Kulaghina. Se ajunsese până acolo încât, în rândul poporului rus, se credea despre aceasta că este adevarăta conducătoare a URSS, datorită incredibilelor sale însuşiri psihokinezice unice. Născută în 1927, la 10 ani după Revoluţia din Octombrie care a instaurat comunismul la putere în URSS, Nina a fost combatantă în cel de-al doilea Război Mondial, având pe atunci vârsta de 14 ani. Ea a luptat contra naziştilor în bătălia Leningradului, ca radio-operator într-un tanc T34. A fost rănită în urma unui bombardament al artileriei germane, iar după vindecare, spre marea uimire a familiei sale, au apărut în existenţa ei manifestări paranormale. Capacităţile sale psihokinezice au fost studiate la început de doctorul Leonid L. Vasiliev, psiholog la Universitatea din Leningrad. Experimentele de laborator, demonstraţiile publice făcute în prezenţa a numeroşi cercetători sovietici şi străini, fotografiile şi filmele difuzate în multe ţări au făcut-o celebră.

În timpul primelor experienţe, Kulaghina a reuşit să devieze acul busolei şi al unui compas şi să deplaseze mici obiecte de pe masă, mişcând mâinile deasupra acestora la o distanţă de câţiva centimetri. Obiectele având o masă între câteva grame şi un kilogram, constând în beţe de chibrit, ţigări, creioane, bibelouri din sticlă sau porţelan, inele, bile, cilindri metalici, erau deplasate pe suprafaţa unei mese, podele sau scaune. Totul se desfăşura în condiţii normale de luminozitate, sub un control strict. În cazul beţelor de chibrit, putea să deplaseze din grămadă un singur băţ, în direcţia dorită. Acele busolelor le putea roti, efectuând rotaţii complete, bilele metalice le putea suspenda în aer în spaţiul dintre palmele sale. O balanţă cu braţul dezechilibrat, având pe acesta 30 de grame a reuşit să o echilibreze prin psihokinezie. Avea şi capacitatea de a citi şi prin percepţie dermo-optică, identificând prin atingere litere sau culori (putea citi scrisori sigilate), precum şi posibilitatea ca, prin fenomene de biocontrol, să coordoneze bătăile inimii celor din jur.

Testul cu broasca
În acest sens, în 1975, Sergheev, de la Institutul de Neurologie Ultomski din Leningrad, a făcut câteva experimente cu Nina Kulaghina. Acesta a scos inima din corpul unei broaşte şi a aşezat-o într-un vas la 80 centimetri de Nina. Prin fenomenul de psihokinezie, Kulaghina a reuşit să influenţeze inima broaştei, activându-i funcţia la câteva ore după ce aceasta a fost scoasă din corpul broaştei. Ea a controlat bătăile inimii din punct de vedere al intensităţii şi frecvenţei, o durată de cinci minute. A doua inimă cu care s-a făcut acelaşi experiment şi-a încetat bătăile după 23 de minute. Energia Kulaghinei măsurată în timpul experimentului era jumătate din cea a unui om normal. Astfel, s-a constatat că, în timpul experimentelor, ea reuşea să transfere energia din jurul său altor sisteme, fapt care îi producea un foarte mare stres. În acele momente, ea avea pulsul crescut, manifestându-i-se dureri la ceafă şi în partea superioară a coloanei vertebrale. Mai acuza ameţeli şi stări de greaţă, iar glicemia era crescută peste limitele normale. La sfârşitul experimentului, după o oră, corpul ei pierdea un kilogram, era obosită, îi era sete şi în gură simţea gust de fier şi cupru. Cantitatea de energie cheltuită în timpul demonstraţiei era mai mare dacă totul se desfăşura într-un mediu ostil sau în faţa unor persoane sceptice.

Experimentul s-a făcut şi cu altă persoană cu deosebite capacităţi psihokinezice, pe nume Alla Vinogradova, la care s-a constatat un consum energetic inferior. S-a mai constant că distanţa până la obiect nu conţine un câmp energetic deosebit, dar intensitatea energiei creşte când subiectul se apropie de obiect.

Filme-document
Doctorul Leonid L. Vasiliev, pentru a avea martorul veridicităţii rezultatelor experimentelor psihokinezice la care a fost supusă Nina Kulaghina, a realizat peste 60 de filme-document, unicate în acest domeniu. Cercetători din vestul Europei, luând la cunoştinţă despre calităţile psihokinezice extraordinare ale Kulaghinei, au cerut să li se acorde dreptul ca aceasta să fie testată şi în cadrul laboratoarelor proprii. Englezul Benson Herbert a fost printre primii care a primit acest drept. La început, a stabilit coordonatele unor condiţii de desfăşurare a experimentelor prin care a eliminat orice posibilitate de fraudă, după care a trecut la derularea acestora. Expun în continuare declaraţia lui făcută după încheierea unuia dintre experimente care constă în deplasarea prin psihokinezie a unui hidrometru (aparat de măsurarea densităţii lichidelor) într-o soluţie salină.

"Kulaghina, după ce-şi apropiase scaunul la câţiva centimetri de masă, era aparent într-o stare de concentrare... şi privea fix hidrometrul... Kulaghina îşi mişca braţele ridicându-le astfel încât palmele să fie îndreptate spre instrument. Puţin după aceea, hidrometrul începu să se depărteze de ea în linie dreaptă, traversând tot diametrul cuvei pe o distanţă de 5 centimetri şi se opri la marginea opusă, mişcarea având o durată de circa 90 de secunde. Ea îşi lăsă atunci braţele jos şi rămase nemişcată. Hidrometrul a staţionat timp de două minute, apoi începu să se deplaseze, cu aceeaşi viteză ca în mişcarea precedentă, revenind pentru a se opri la marginea cuvei, cea mai apropiată de ea".

Cercetată de-a lungul timpului de medici, fizicieni, biologi, psihologi, ingineri, s-au constatat manifestări psihokinezice diverse cum ar fi schimbarea structurii superficiale a unor probe de polistiren, modificarea vâscozităţii şi a pH-ului unor substanţe, subţierea firelor de acetat până la rupere, influenţarea fasciculelor laser, modificarea gusturilor unor băuturi.

CĂMP MAGNETIC. Neurofiziologul Ghenadi Sergheev a măsurat în apropierea capului Kulaghinei un câmp magnetic de 10 ori mai slab decât cel terestru. Un organism uman obişnuit are biocâmpul magnetic de circa 100.000 de ori mai mic decât cel al Pământului. S-a mai evidenţiat la Kulaghina o activitate cerebrală neobişnuită, biopotenţialul electric produs în zona cefei fiind de 50 de ori mai mare decât cel produs în zona frunţii. Iată, încă o dată, un motiv pentru a ne pune pe gânduri. Poate că, după ce citiţi aceste rânduri, întrebările legate de existenţă vor fi puse la alt nivel, iar setea de adevărata cunoaştere a existenţei să fie din ce în ce mai greu de potolit.

OUL. Sergheev a mai supus-o pe Nina Kulaghina la încă un experiment interesant. Conţinutul unui ou a fost aruncat într-un acvariu cu apă sărată, aflat la 1,80 m depărtare de ea. Testul psihokinezic constă în separarea şi îndepărtarea albuşului de gălbenuş. Experimentul s-a încheiat cu succes după 30 de minute de concentrare. În acest interval s-au evidenţiat modificări fiziologice caracteristice unei stări de stres pronunţate. Ea a pierdut în greutate un kilogram, iar electrocencefalograma a prezentat o intensă activitate emoţională. Pulsul era neregulat şi a ajuns la 240 de bătăi pe minut, glicemia a crescut şi s-au semnalat tulburări endocrine. În acea zi, Kulaghina s-a simţit foarte slăbită, acuza tulburări de vedere şi prezenta simtome de obnubilare manifestate timp de câteva ore.