Colesterolul pentru toţi

Fără doar şi poate, unul dintre căpcăunii vremurilor noastre este colesterolul. Şi cumătrul din Huşi, şi bunicul din Întorsura Buzăului ştiu ce bau-bau este colesterolul şi cum se depune el pe vase, cum ţi le înfundă încât paradeşte inima şi opreşte irigarea creierului. Dar, în afara atacului asupra inimii şi vaselor, să vedem ce e cu colesterolul în tălmăcirea cunoscutului profesor de medicină internă Mihai Voiculescu, şeful Centrului de medicină internă de la Spitalul Fundeni şi preşedintele Societăţii Române pentru Studierea Ficatului.

În primul rând, colesterolul nu e doar o sperietoare şi un ba­laur, fiindcă acest colesterol este o moleculă esenţială fără de care n-ar funcţiona organismul. Colesterolul este o cărămidă de bază în construirea oricărui ţesut şi în naşterea hormonilor. Principala fabrică de colesterol se află în noi şi producătorul colesterolului este ficatul. De altfel, în bolile de ficat, când se împuţinează celulele hepatice care lucrează, scade şi colesterolul. Bolnavii de ciroză şi de alte boli de ficat au o producţie mică de colesterol, aşa că aceşti suferinzi de ficat nu fac infarct, cardiopatie ischemică şi ateroscleroză.  

Năpădesc pe capul nostru sfaturile de a mânca foarte puţine grăsimi animale, cât mai puţine ouă pentru a nu ne creşte colesterolul. Aceste recomandări sunt binevenite, dar trebuie să se înţeleagă că, acţionând asupra hranei, colesterolul nu poate fi scăzut decât cu 10%-15%, şi nu mai mult.  

Oamenii care au colesterol mare au un metabolism bolnav, astfel încât acest metabolism dereglat transformă şi cei mai banali cartofi şi niscaiva pâine tot în grăsimi. Metabolismul oamenilor cu colesterol mare e defect transformând glucidele şi proteinele în grăsimi care se depun pe vase.  

Totuşi, primul pas pentru scăderea colesterolului e de a umbla la regimul alimentar şi de a restrânge grăsimile animale saturate. Unii bolnavi au colesterolul mai mare decât alţii, există alţi oameni care au trigliceridele mari, alţii au lipidele mari. Îmbolnăvirea pereţilor vasului prin ateroscleroză e un proces complicat şi atât colesterolul, cât şi trigliceridele ca şi lipidele, au un rol negativ, dar greu se pot inventaria procentele de risc ale fiecăruia. Oricum, e bine ca omul să-şi reducă nivelul de colesterol, de trigliceride, de lipide.  

Colesterolul bun este denumit HDL, adică de densitate înaltă, iar colesterolul rău este LDL, adică de densitate scăzută. Colesterolul bun părăseşte organismul prin căile biliare şi apoi prin intestin. De altfel, cei care elimină mult colesterol prin bilă suferă de pietre colesterolice. Dacă creşte în sânge colesterolul prin fracţiunea bună nu trebuie făcut nimic, dar, dacă nivelul de colesterol urcă prin fracţiunea rea, trebuie să se treacă la acţiune. Colesterolul rău se cuplează cu oxigenul nou născut şi aceasta este scânteia dezastrului. Se formează astfel acele citochine, nişte hormoni care provoacă inflamaţii şi creează ţesut fibros, adică ţesut întărit. Prin inflamaţii şi ţesut fibros este atacat ficatul, iar pe vase se depun plăcile de aterom. Când celulele ficatului se încarcă de grăsime, aceste hepatocite sunt deranjate. Ficatul gras se agravează prin declanşarea inflamaţiei (steatohepatită) cu transaminaze mari. La unu din cinci bolnavi răul continuă şi apar celulele fibroase, care barează trecerea sângelui prin ficat, ajungându-se la ascită, la tensiune mare în vena portă, la inflamaţia splinei şi la varice pe esofag. La unii dintre aceşti bolnavi apare şi acea celulă degenerată care duce la cancer. Riscul de ciroză şi fibroză în ficat se descoperă modern fără a face puncţie în ficat, prin aparatele numite fibroscan şi fibromax. Centrul de medicină internă de la Fundeni condus de prof. Voiculescu s-a dotat prin sponsorizări cu modernul aparat fibroscan.