Vara nu este pentru toti prilej de balaceala la piscina sau pe malul marii. Dimpotriva, pentru cei carora le este frica de apa, aceste locuri fac parte din scenariile de groaza. Doar gandul de a pune piciorul in apa le provoaca panica acestor persoane. Dar, ca orice fobie, frica de apa sau hidrofobia poate fi invinsa. Aflati in continuare cum se rezolva aceasta problema de la psihologul Stefania D. Nita, presedintele Asociatiei Romane de Psihanaliza de Cuplu si Familie.
Descoperiti cauza
Pentru a reusi sa va invingeti frica de apa, trebuie in primul rand sa descoperiti si sa intelegeti sursa acestei probleme. Potrivit psihoterapeutului Stefania D. Nita, originea fricii de apa poate fi foarte indepartata, chiar in stadiul de viata intrauterina. Studii stiintifice serioase au demonstrat ca persoanele care in viata intrauterina au parcurs o perioada grea (sarcina toxica, prea putin sau prea mult lichid amniotic, sarcina cu risc de pierdere sau sarcina supusa unui stres indelungat din cauza conflictelor aparute in viata viitoarei mame) pot dezvolta din copilarie sau la maturitate frica de apa. Alte cauze care pot conduce la aparitia hidrofobiei sunt experientele traumatizante, cum ar fi: pierderea unei persoane apropiate prin inec, arsurile produse prin oparire sau situatiile la limita cu inecul la primele contacte cu apa.
Cand teama se transforma in hidrofobie
Cum se ajunge de la frica de apa la fobie? Explica psihologul Stefania D. Nita: 'Frica de apa, ca orice frica, trezeste atitudini de evitare a contactului cu stimulii declansatori si nevoia de control. De aceea, o persoana care se confrunta cu frica de apa va avea intotdeauna grija sa poata controla cat mai bine situatiile ce presupun contactul cu apa. De asemenea, va face tot posibilul sa isi aranjeze evitarea sau ocolirea la propriu a imprejurarilor ce presupun acest contact'.
Iata cateva exemple enumerate de specialistul nostru: evitarea concediilor la mare sau daca acestea au loc, plaja va fi ocolita cu obstinatie, frecventarea piscinelor va fi facuta sub supraveghere si cu toate masurile de precautie luate atat pentru sine, cat si pentru copii si parteneri. Oricum, majoritatea persoanelor carora le este teama de apa nu stiu sa inoate si nici nu vor sa invete. Unii pot ajunge din cauza fricii de apa chiar sa evite baia in favoarea dusului. Altii au o grija excesiva de a bea apa cu inghitituri mici. Hidrofobia depaseste frica de apa prin intensitatea reactiilor de aparare ce se manifesta in relatie cu apa. 'Masurile de precautie nu doar ca sunt impinse la extrem, ci ele creeaza o tensiune interioara insuportabila. Acesta este un semn al faptului ca hidrofobia declanseaza un conflict interior manifestat prin aceste atitudini tensionate si stari de disconfort emotional si mental in relatie cu apa', precizeaza psihologul Stefania D. Nita.
Cazuri severe
Frica de apa se poate transforma in teama paroxistica manifestata simptomatic prin ritualuri minutios aranjate si puse in actiune de persoanele hidrofobe: excluderea cazii din apartament, atacuri de panica in apropierea apei, evitarea totala a piscinelor si volumelor mari de apa, limitarea consumului de apa. Dupa cum sustine psihoterapeutul Stefania D. Nita, in cazurile severe se poate ajunge la o igiena corporala deficitara din cauza limitarii contactului cu apa sau chiar la deshidratare, ceea ce poate pune in pericol sanatatea persoanelor hidrofobe.
In astfel de situatii se evidentiaza un conflict psihic puternic, care trebuie rezolvat pentru redobandirea starii de echilibru. Solutionarea vine de obicei cu ajutorul psihoterapiei, cu conditia ca demersul terapeutic sa fie urmat cu atentie si constant pentru o durata de timp atat cat sunt necesare intelegerea tensiunilor interne si gasirea de solutii care sa redea starea de bine persoanelor hidrofobe. In cazurile severe, psihoterapia este imbinata cu tratament medicamentos, fiind necesara colaborarea dintre psihoterapeut si medicul psihiatru.
Se transmite de la parinti la copii
In opinia psihologului Stefania D. Nita, frica de apa traita de parinti este transmisa copiilor. Exista studii care au constatat ca in familiile unde unul dintre parinti (mai rar ambii) se confrunta cu o stare tematoare in relatie cu apa, copiii dezvolta la randul lor aceeasi stare. Transmiterea fricii de apa se face prin preluarea directa si invatarea de copii a atitudinii evitante si tematoare fata de apa a parintilor. Dar aceasta preluare este si la nivel emotional. Copiii nu doar vad, ci mai ales simt fricile, panicile si atitudinile parintilor, toate acestea fiind transmise prin comunicarea emotionala in relatia parinte-copil, subliniaza psihologul Stefania D. Nita. De aceea, este important ca parintii sa isi constientizeze frica si sa incerce pe cat posibil sa nu o transmita copiilor. De asemenea, este bine ca parintii sa inteleaga ca aceasta problema a lor trebuie rezolvata atat pentru binele lor, cat si al copiilor. Astfel, ei pot incepe prin a vedea cum se manifesta frica de apa, ce se intampla cu aceasta frica si sa ceara un ajutor specializat pentru depasirea acesteia. Parintii trebuie sa-si incurajeze copiii la actiuni menite sa creeze o relatie echilibrata si armonioasa cu apa. Cea mai buna modalitate de a face acest lucru este introducerea in programul copiilor a orelor de inot de la varste cat mai mici.
De obicei, cu cat copilul ia sau, mai bine zis, reia contactul cu apa, cu atat va putea sa dezvolte o relatie de incredere cu aceasta, ne asigura psihologul Stefania D. Nita. Mediul acvatic ne este un mediu cunoscut. Practic, este primul mediu pe care il experimentam si in care ne dezvoltam in perioada intrauterina. Prin urmare, apa nu conduce la starea de frica sau chiar de fobie decat in masura in care unele experiente traumatizante ne-au marcat existenta la un moment dat si le-am alungat profund in inconstient, de unde ies la suprafata sub forma acestei frici.
Intrebari care va ajuta sa intelegeti starea pe care v-o provoaca frica de apa:
n) Vorbiti usor despre faptul ca va este frica de apa?
n) Resimtiti disconfort doar la simpla apropiere de apa, la contactul direct cu aceasta sau cand va aflati pe plaja inconjurati de lume?
n) Va amintiti o situatie marcanta pe care ati trait-o in relatie cu apa?
n) Puteti incerca sa va familiarizati cu apa? De exemplu, puteti viziona filme cu persoane care inoata sau va puteti plimba pe malul marii sau la piscina puteti sta intr-un bazin mic pentru copii?
n) Sunteti capabili sa luati cursuri de inot destinate persoanelor carora le este frica de apa?
Sfatul psihologului
Frica fara motiv fata de un obiect, o vietate sau o situatie se numeste fobie. Aceasta are deseori origini intr-un eveniment traumatizant din copilarie, dar poate aparea si ca urmare a unui 'accident' la varsta adulta. Se poate trai cu o fobie toata viata fara ca aceasta sa creeze neplaceri atat timp cat poate fi evitata. Insa in cazul in care comportamentul de evitare nu poate fi pus in practica, iar fobia provoaca suferinte zilnice (exemple: frica de a iesi in public – agorafobia, frica de spatii inchise – claustrofobia), specialistul nostru Stefania D. Nita recomanda consultarea unui psihoterapeut.