Ficatul este chinuit din multe direcţii. În primul rând, dacă vrei să-ţi baţi joc de ficat îi arunci în cârcă alcool în exces şi zilnic. Medicina chiar a arătat care sunt cantităţile de alcool pe care le prelucrează fără caznă ficatul. Alcoolul aduce nu numai calorii multe, dar are şi calitatea de noxă, de otravă.
Ficatul este proiectat să metabolizeze 12 mililitri de alcool pur pe zi. Asta înseamnă să nu depăşeşti 120-150 de ml de vin de 8% sau să nu bei mai mult de 350 ml de bere 4%, adică o sticlă. Ficatul e construit să metabolizeze maximum 30 de mililitri de tărie. Peste aceste praguri de băuturi alcoolice ficatul se simte biciuit fără milă.
Şi, fiindcă tot a venit vorba despre băutură, oamenii trebuie să ştie că nu e bine să bea alcool pe stomacul gol. Înainte de a duce paharul cu alcool la gură, omul trebuie să înghită 3-4 dumicaţi de mâncare. Dacă nu ai apucat să mănânci şi totuşi bei alcool, acesta stimulează tare secreţia de acid în stomac, acţionând pe mucoasa gastrică, sporind şi secreţia pancreatică.
ABUZUL DE MÂNCARE
Dacă apuci să mănânci ceva, acele alimente constituie un tampon pentru secreţia gastrică.
Să mai amintim şi de efectul groaznic făcut de excesul de mâncare, başca excesul de grăsimi. Aviz amatorilor care sunt doritori de ospeţe îmbelşugate cu mâncare stropită zdravăn cu alcool. Nu numai că ficatul este strâns într-o menghină nemiloasă, dar resimte efecte rele şi stomacul. Surplusul de mâncare şi de grăsimi întârzie golirea stomacului. Astfel, stomacul prea-plin nu se goleşte în 1,5-2 ore, ci în 4-5 ore. Sunt de vină şi mâncărurile prea grele, cu surplus de grăsime.
Staţionarea exagerată a mâncărurilor în stomac duce la balonări, la reflux gatro-esofagian şi la o senzaţie de burtă prea-plină. Apar arsurile şi se declanşează acea întoarcere pe contrasens a alimentelor din stomac, prin esofag, până în gură. Başca secreţia acidă a stomacului cu care esofagul nu este obişnuit. Dar mâncarea în exces şi îmbibarea cu prea multe grăsimi întârzie şi tranzitul intestinal.
SFATURI
Şi dacă totuşi are loc o sărbătorire în familie şi ospăţul e bogat, mesenii trebuie să-şi pregătească tubul digestiv, pentru că vor sări calul cu prea multă mâncare şi băutură. Mesenii e bine să înghită o tabletă de medicament prochinetic din clasa Donperidon cu o jumătate de oră înainte de masă. Aceste medicamente prochinetice fac mai vioaie mişcările stomacului pentru golirea acestuia în mod normal.
Pentru a evita arsurile şi excesul de acid în stomac, la o oră după masă, invitaţii trebuie să nu uite de un medicament antiacid din clasa Dicarbocalm. Pe lângă medicamentele de stimulare a mişcărilor stomacului, intestinului şi esofagului, cei care se vor aşeza la mese bogate trebuie să înghită şi ceva medicamente antisecretorii împotriva excesului de acid, medicamente din clasa Omeprazol.
În mesele bogate, excesul de produse grase stimulează şi producerea de bilă de către ficat. Bila în exces stimulează mişcările intestinului, care pot declanşa diaree.
Dar o masă cu prea multă mâncare şi prea multe grăsimi poate aduce o altă dandana. Unii nu ştiu că au pietre în vezica biliară. De altfel, există oameni care mor de alte boli, dar la autopsie li se găseşte un depozit de pietre în vezica biliară, pietre care nu le-au făcut neplăceri şi de existenţa cărora n-au ştiut nimic.
Mâncărurile grele fac mai puternice contracţiile vezicii biliare. Şi în urma acestui exces de mişcări pot fi aruncate în circuit pietrele din vezică. Aceste pietre blochează scurgerea secreţiilor biliare din vezică şi apare criza numită colică biliară. Ea produce dureri mari în dreapta abdomenului, care iradiază şi în spate şi în umărul drept, însoţite de vărsături.
Pietrele pornite din bilă pot bara curgerea secreţiilor din pancreas. Aceste secreţii pancreatice curăţă precum un detergent, iar acţiunea lor nu este prevăzută să aibă loc chiar în pancreas. Dacă nişte calculi barează scurgerea secreţiilor pancreatice, ele rămân în organul-mamă şi distrug pancreasul care le-a creat, purtân-du-se ca nişte canibali. Aceste pietre din circuitul biliar şi pancreatic conduc la una dintre cele mai de temut crize, pancreatita acută, din care se şi moare. Durerile provocate de pancreatită sunt considerate pe primul loc în clasamentul celor mai violente dureri.
EFECTE DEZASTRUOASE
Atacul asupra ficatului începe cu steatoza hepatică, adică începe cu ficatul gras. Se depune prea multă grăsime în celula ficatului şi acesta nu mai lucrează cu randament. De la steatoza hepatică, adică de la ficatul gras, pornesc cele mai periculoase boli hepatice. De aici evoluează hepatitele cronice şi chiar ciroza.
Ciroza în fază decompensată, în fază gravă, se însoţeşte de ascită, de acumulare de lichide în abdomen. Mai întâi, se reţin sarea şi apoi lichidul. Locul de reţinere a sării este rinichiul. Vin la rinichi informaţii false că e nevoie de sare, în realitate însă deficitul de sare nu există. Sarea se cuibăreşte în ţesuturi şi după ea acolo se strânge şi apa apărând edemele.
Acumularea de lichid în abdomen, la bolnavul de ciroză, se produce şi fiindcă ficatul cu fibroză, ultima fază a inflamaţiei, nu mai lasă sângele să treacă prin ficat. Ca atare, creşte presiunea în amonte de ficat, în vena portă, aşa că lichidul trece prin pereţii vaselor în abdomen şi se ajunge la ascită. Presiunea sporită în vena portă duce şi la umflarea venelor din esofag, devenite varice esofagiene. Acestea se pot sparge, declanşând periculoase hemoragii digestive superioare, care uneori sunt greu de stăpânit, provocând moartea bolnavului de ciroză.
UZINA ORGANISMULUI. Unul dinte cele mai sensibile, delicate şi complexe organe este fără doar şi poate ficatul. Expresii lustruite de atâta folosire denumesc ficatul "uzina organismului". Ne ferim de lucrurile tocite prea tare şi spunem doar că în ficat au loc procese de mare subtilitate atât privind tot felul de metabolisme, cât şi legat de curăţarea sângelui. Poate nu întâmplător unul din semnele date de un ficat chinuit este o stare nejustificată de oboseală. Când ficatul a obosit, el îşi împrăştie vlăguirea asupra întregului organism.