Graba bisturiului

Senzationali tipi sunt chirurgii! Viata lor inseamna o taioasa batalie cu suferinta si cu moartea. De multe ori, ei sunt obligati sa intervina in mare viteza, caci situatia este "ori, ori", fiindca bolnavii se afla deja cu un picior dincolo de hotarul nefiintei.

Senzationali tipi sunt chirurgii! Viata lor inseamna o taioasa batalie cu suferinta si cu moartea. De multe ori, ei sunt obligati sa intervina in mare viteza, caci situatia este "ori, ori", fiindca bolnavii se afla deja cu un picior dincolo de hotarul nefiintei. Si atunci salvarea vine tocmai de la viteza si siguranta cu care chirurgul taie si inlatura raul, adesea fiind obligat sa scrie cu cutitul chirurgical o alta anatomie, modificand arhitectura initiala a organismului care in urma bolii se daramase.

Minuni in sala de operatii. Mi-a ramas in minte minunea pe care atat de des a facut-o in sala de operatii bisturiul marelui profesor de chirurgie pediatrica Alexandru Pesamosca (foto). Daruit pana la ultimul centimetru meseriei, profesorul Pesamosca alesese chiar sa doarma in spital, intr-o mica odaie unde nu mai incapeau cartile de medicina si stateau in vrafuri pe jos. L-am rugat pe profesorul Pesamosca sa-mi vorbeasca despre unele din operatiile miraculoase facute, dar, personaj sclipitor, profesorul Pesamosca a ales o cale originala de a-mi relata interventiile lui punandu-mi niste casete purtand semnatura lui, care aratau in ce-au constat teribilele operatii.

Unul din cazuri se referea la o fetita care se nascuse cu niste defecte grave, si anume ii lipseau sfincterele anal si uretral, iar in lipsa acestor supape, bietul copil se scapa pe el si cu treaba mare si cu treaba mica. Dar maiestria profesorului Pesamosca n-a acceptat strambaciunea acestui rau destin al fetei. A facut cu bisturiul o veritabila opera de arta. A luat din pulpa un pachet de fibre musculare, stiut fiind ca muschiul coapsei este cel mai solicitat, el lucrand si cand mergi, si cand stai pe scaun, si cand dormi, si cand urci scarile. Cu acest fascicul muscular din pulpa fetitei a facut "doua noduri" in dreptul anusului si uretrei, astfel ca aceste doua noduri din muschi au inceput sa joace rolul sfincterelor lipsa, asa ca fetita putea sa-si controleze scaunul si urinarea. Dupa aceasta extraordinara operatie, fetita a putut sa mearga la scoala, acum este casatorita si are si un copil.

Dupa cum o alta opera de arta chirurgicala este interventia pe tendoanele si ligamentele unui adolescent care se nascuse cu un asemenea defect incat umbla ca un paianjen in patru labe. Teribile artificii chirurgicale a imaginat profesorul Pesamosca si l-a facut sa se ridice in pozitie bipeda si sa poata umbla aproape normal. Dar marele oftat al profesorului a fost posibil cand cineva i-a relatat ca adolescentul continua sa mearga in patru labe ca un paianjen pentru a cersi in statiile de metrou, desi marele chirurg ii redase mersul firesc.

Noutati in chirurgie. Multe s-au schimbat si in chirurgie. De la introducerea pe scara tot mai larga a operatiilor miniinvazive laparoscopice si pana la abtinerea uneori de la interventia chirurgicala. Un caz revelator este apendicita. Azi se pune ca mai intotdeauna intrebarea "e bine sa te grabesti in a scoate apendicul, chiar un apendic nevinovat sau e indicat sa amani operatia asteptand o noua criza care sa confirme ca intr-adevar apendicul trebuie inlaturat?".

Caci uneori este mai greu sa pui diagnosticul de apendicita decat sa operezi apendicele. Apendicita nu da semne clare, putand fi confundata adesea cu suferinte genitale din categoria anexite, cu suferinte ale vezicii biliare, cu o criza de pietre la rinichi sau cu boli ale intestinelor. Operatia poate dura si cinci minute, dar si cinci ore, atunci cand apendicul nu se afla la locul lui. Cand apendicul se afla intr-o alta pozitie, cu varful spre mijloc si usor in sus, poate da dureri in ombilic. Cand apendicul este cu varful in jos da dureri ca de vezica urinara, iar cand apendicul este cu varful in sus si spre ficat, aflat in spatele colonului, simptomele sunt sterse. In clipa de fata, medicina decreteaza ca mai bine scoti apendicul chiar daca este nevinovat decat sa intarzii operatia deschizand calea unor complicatii grave, de exemplu, facand posibil abcesul apendicular, care este un fel de peritonita localizata. In clipa de fata, chirurgia in cazul apendicitelor se orienteaza in peste 90% din cazuri spre laparoscopie prin trei incizii mici, precum butonierele de la camasa, se introduce laparoscopul incat camera video arata tot interiorul abdomenului, iar prin tuburile laparoscopului putandu-se scoate si apendicul intr-o operatie mai simpla si cu mai putine zile de spitalizare. Printre avantajele laparoscopiei, pe langa faptul ca imaginile video il lamuresc pe chirurg asupra interiorului abdomenului, deci o alta componenta favorabila este ca apendicul este extras cu laparoscopul intr-un deget de manusa de cauciuc, astfel incat el nu mai atinge alte tesuturi ale abdomenului putand sa imprastie infectia existenta in apendic.

Nu se mai opereaza pompieristic. Un alt domeniu in care chirurgia moderna judeca cu intelepciune daca este cazul sa opereze sau nu se refera la suferintele vezicii biliare. Atat chirurgii, cat si medicii gastroenterologi (deci nechirurgii) au ajuns la consens in cazul in care exista pietre la vezica biliara. Daca e vorba despre calculi, chirurgia fie laparoscopica, fie clasica cu bisturiul trebuie sa scoata vezica biliara cu pietre cu tot. Daca nu este vorba despre pietre, ci doar despre o vezica biliara lenesa, chirurgii se abtin de la indepartarea vezicii si se trece la tratament medicamentos.

A fost o vreme in care se scoteau pe banda rulanta amigdalele copiilor. La cea mai mica suferinta a gatului, parintii isi duceau odraslele la ORL-ist sa-i scoata amigdalele. Azi, amigdalele nu se mai indeparteaza pompieristic. S-a dovedit ca amigdalele fac parte dintr-un lant de aparare imunitara si deci au un rol in construirea imunitatii unui copil. Constructie care se desavarseste pe la 10-11 ani. Este bine ca un copil sa fie lasat a se lupta cu propria arma a imunitatii impotriva a 4-5 episoade de amigdalita pe an, multe din ele nefiind cu depozite de puroi.

In acest fel, prin bataliile imunitatii cu amigdalitele banale, se consolideaza sistemul imunitar. Daca insa copilul face mai mult de cinci amigdalite pe an si acestea sunt complicate cu puroi, se pune problema interventiei chirurgicale. Dar si in aceste cazuri se cauta a nu scoate complet amigdalele. Exista metode de a curata, de a rascheta suprafata amigdalelor inlaturand acele cratere, adancituri unde isi fac culcusul microbii. In acest fel se pastreaza tesutul amigdalian pentru a-si indeplini rolul sau imunitar.

PROFESIONALISM

Profesor doctor Alexandru Pesamosca, acum in varsta de 76 de ani, este fondatorul Clinicii de chirurgie pediatrica din cadrul Spitalului Clinic de Copii "Marie Curie" (Budimex). Fiind considerat instanta suprema in domeniul chirurgiei pediatrice, profesorul Pesamosca este autorul unor operatii in premiera mondiala. "Tata Pesi", cum ii spun micii lui pacienti, a operat in cei 50 de ani activitate peste 45.000 de persoane – "un oras intreg", ii place profesorului sa spuna.

OPERATII DE ULCER

S-au schimbat datele problemei si in privinta operatiilor de ulcer. In clipa de fata, doar 2%-3% din totalul cazurilor de ulcere mai ajung la operatii. Azi, numai in cazuri exceptionale se mai taie o bucata din stomac, acolo unde s-au produs rosaturi in peretele stomacal. In 98% din cazuri se apeleaza la tratamente cu medicamente, mai ales de cand medicina a gasit vinovata de ulcer o bacterie numita Helicobater pylori, care este lovita cu antibiotice speciale.