Incontinenţa urinară

Incontinenţa urinară sau pierderea necontrolată de urină este o afecţiune frecventă în rîndul femeilor. Cu toate acestea, puţine femei îndrăznesc să vorbească despre această boală stînjenitoare cu medicul lor

Incontinenţa urinară sau pierderea necontrolată de urină este o afecţiune frecventă în rîndul femeilor. Cu toate acestea, rămîne un subiect tabu. Puţine femei îndrăznesc să vorbească despre această boală stînjenitoare cu medicul lor. Din jenă sau din neglijenţă evită controlul medical, suportînd simptomele neplăcute ale incontinenţei urinare. Cel mai mic efort, uneori simplul mers pe jos, rîsul, strănutul sau tusea, provoacă pierderi urinare necontrolate.

În alte cazuri, incontinenţa se manifestă prin nevoia stringentă de a urina ca urmare a unei contracţii bruşte a muşchilor vezicii urinare. Incontinenţa poate fi însoţită şi de durere la urinare (disurie), urinări dese şi atît de imperioase, încît e posibil ca femeia să se scape pe ea. Astfel de manifestări sînt invalidante, afectînd calitatea vieţii pacientelor. Chiar şi o ieşire în oraş sau o vizită la prieteni constituie o problemă pentru femeile cu incontinenţă urinară. Iar viaţa sexuală devine un coşmar.
 

Ruptura de perineu

“Principala cauză a incontinenţei urinare la femei este ruptura de perineu, care se traduce prin slăbirea musculaturii de la nivelul perineului şi prolapsul genital (coborîrea uterului şi a vezicii urinare în vagin). Ruptura de perineu apare frecvent la femeile care au născut fără suprave­gherea medicului sau au avut o naştere incorect dirijată. Însă ruptura de perineu poate să apară şi la femeile care nu au născut sau la un interval mare de la naştere, de exemplu la menopauză”, spune conferenţiar doctor Daniel Popescu, medic primar ginecolog, directorul Policlinicii “Şerban Vodă”.

Ruptura de perineu cauzează diferite grade de incontinenţă urinară. Simptomatologia se agravează o dată cu vîrsta, devenind mai supărătoare după 55-60 de ani. Din fericire, există mai multe soluţii de tratament în cazul acestei forme de incontinenţă. Medicamentele şi exerciţiile Kegel sînt indicate în cazurile uşoare, pe cînd incontinenţa severă este tratată prin intervenţii chirurgicale.

Rolul exerciţiilor Kegel este de a întări musculatura pelvină. Aceste exerciţii speciale sînt eficiente în tratarea incontinenţei urinare cu condiţia să fie făcute corect, sub îndrumarea unui kinetoterapeut şi pe o perioadă îndelungată. Rezultatele se fac simţite după două-trei luni de efectuare a exerciţiilor. Cum se procedează? Femeia poate sta întinsă sau pe scaun şi trebuie să încordeze muşchii pelvini ca şi cum ar opri fluxul urinar în timpul micţiunii. Contracţiile vor fi menţinute patru secunde, urmate de relaxarea musculaturii tot timp de patru secunde. Exerciţiile trebuie repetate zilnic timp de 10 minute. Atenţie! Aceste exerciţii nu trebuie efectuate în timpul micţiunii, pentru că există riscul apariţiei unor disfuncţii urinare. În măsura în care exerciţiile au fost practicate corect într-un interval de peste trei luni, femeile vor reuşi să-şi controleze musculatura pelvină cînd tuşesc, strănută sau ridică greutăţi.

În prezent există şi în ţara noastră cli­nici unde se efectuează intervenţii chirurgicale în cazul incontinenţei urinare provocate de ruptura de perineu. Prin aceste operaţii se repoziţionează vezica urinară şi uterul. Rata de succes a intervenţiilor chirurgicale în cazul incontinenţei urinare este de 80% la doi-cinci ani postoperator şi de 60% la 10 ani postoperator. Din păcate, aceste intervenţii nu sînt lipsite de complicaţii, unele femei acuzînd chiar şi după operaţie nevoia imperioasă de a urina sau dureri în zona abdomenului inferior. 

Cea mai nouă intervenţie este injectarea de colagen la nivelul musculaturii pelvine. Această metodă prezintă avantajul că nu este invazivă şi nu necesită spitalizare. Dezavantajul este că organismul absoarbe colagenul injectat, motiv pentru care metoda este eficientă doar pe o perioadă de un an.
 

Infecţii urinare

Este bine ca orice femeie cu incontinenţă urinară să consulte atît un medic ginecolog, cît şi un urolog. “Pentru că o altă cauză importantă a incontinenţei este reprezentată de infecţiile urinare”, precizează dr Ioan Marinescu, medic primar urolog la Policlinica “Şerban Vodă”. El recomandă pacientelor cu incontinenţă urinară efectuarea examenului de urină şi a uroculturii. Potrivit medicului Ioan Marinescu, urocultura este cea mai precisă analiză a urinei, deoarece precizează cu exactitate microbul care a dus la apariţia infecţiei urinare. Tot pe baza uroculturii se poate stabili antibiograma, cu ajutorul căreia medicul poate prescrie antibioticul la care este sensibil microbul respectiv. Pe lîngă examenul clinic, urologul mai recomandă o investigaţie ecografică şi obligatoriu examinare radiologică (cistografie înainte şi după micţiune).

Incontinenţa cauzată de o infecţie urinară se ameliorează după administrarea tratamentului cu antibiotice şi alte medicamente pentru calmarea micţiunilor. Este deosebit de importantă respectarea duratei tratamentului, pentru că altfel există riscul ca infecţia urinară să recidiveze, cu complicaţii la nivelul rinichilor şi căilor urinare.

NOCTURN. Incontinenţa urinară nocturnă, denumită de medici enurezis, nu este provocată în general de cauze organice. Micţiunile în timpul nopţii apar pe fond de stres şi anxietate. Enurezisul nocturn se declanşează de obicei în copilărie, dar este posibil să recidiveze la maturitate. În astfel de cazuri este indicată psihote­rapia, asociată eventual cu tratament medicamentos. O dată cu rezolvarea cauzei de natură psihologică dispare şi incontinenţa urinară.
 

SIMPTOM. Incontinenţa urinară poate fi unul dintre sim­ptomele anumitor boli neurolo­gice (de obicei la nivelul măduvei spinării). Trebuie ştiut că actul micţiunii este controlat de centri nervoşi din măduva spinării. Pierderea involuntară de urină apare şi la persoanele cu malformaţii ge­nito-urinare. Incontinenţa urinară la bărbaţi are cu totul alte cauze decît la femei, cel mai des fiind simptom al bolilor prostatei, precizează doctorul Ioan Marinescu.
 

SFATURI. Medicii recomandă persoanelor cu incontinenţă urinară evitarea băuturilor pe bază de cofeină şi a celor carbogazoase. Studiile asupra factorilor de risc ai acestei afecţiuni au demonstrat că renunţarea la fumat şi redu­cerea greutăţii corporale conduc la ameliorarea simpto­melor incontinenţei urinare. În cazul persoanelor supraponderale, presiunea intraabdominală crescută contribuie la apariţia pierderilor involuntare de urină.     
 

Ştiaţi că

În mod normal, numărul de micţiuni este de pînă la şase-opt în 24 de ore (o dată noaptea şi restul în timpul zilei). Prima senzaţie de a urina apare cînd în vezică se acumulează aproximativ 300 ml de urină. În cazul femeilor, numărul fiziologic de micţiuni creşte o dată cu vîrsta.

Aproape două ore pe lună sau o zi pe an. În total, cam atît timp ne ocupă actul urinării. Micţiunea este însă esenţială pentru sănătate, căci prin urină eliminăm reziduurile toxice provenite din metabolism.

Incontinenţa urinară este de cinci ori mai frecventă la femei decît la bărbaţi (raportul incidenţei femei-bărbaţi este de 5 la 1).