Indicele de masă corporală, barometrul greutăţii corpului

Printr-un calcul simplu, numit indice de masă corporală (IMC), orice persoană cu vârsta peste 20 de ani poate afla cât de aproape este de greutatea ideală. Indicele de masă corporală se calculează împărţind greutatea (exprimată în kilograme) la înălţimea (exprimată în metri) la pătrat. IMC nu este relevant pentru copii şi femei însărcinate!

CATEGORII
Valoarea obţinută în urma calculului IMC încadrează greutatea corporală în una dintre cele patru categorii: subponderal, normal, supraponderal şi obez. Sunt considerate persoane subponderale cele care au un indice de masă corporală mai mic de 18,5. Această valoare poate semnala o problemă de sănătate doar în cazul în care scăderea în greutate a avut loc într-un interval scurt de timp. IMC normal, cu risc minim de îmbolnăvire, se încadrează între valorile 18,51 şi 24,99.

Indicele de masă corporală cu valori între 25,00 şi 29,99 indică supraponderalitatea, iar o valoare a IMC egală sau mai mare de 30 este asociată obezităţii. Există trei clase de obezitate: între 30 şi 34,99 vorbim de obezitate primară, între 35 şi 39,99 de obezitate severă, iar ce depăşeşte de 40 intră în categoria obezităţii morbide.

Cu cât indicele de masă corporală este mai mare, cu atât creşte riscul de a dezvolta probleme de sănătate: hipertensiune arterială, infarct miocardic, diabet, probleme respiratorii, afecţiuni articulare şi anumite forme de cancer. Pericolul de boli asociate obezităţii este mai mare atunci când există doi sau mai mulţi factori de risc: hipertensiune arterială, LDL colesterol (colesterolul "rău") crescut, HDL colesterol (colesterolul "bun") scăzut, valori crescute ale trigliceridelor, glicemie peste limita normală, istoric familial de boli cardiovasculare la vârste tinere, condiţie fizică slabă, fumat.

Recomandare de a slăbi au cei cu un IMC mai mare de 30 (obezitate), dar şi cele supraponderale care au factori de risc asociaţi.

LIMITE
Cu indicele de masă coprorală nu se poate calcula cantitatea de grăsime corporală şi nici masa musculară sau osoasă. Un atlet de exemplu, care are o masă musculară mare, poate avea un IMC care să-l încadreze în mod greşit în categoria supraponderalilor, prin supraestimarea cantităţii de ţesut adipos. Dacă are un IMC mai mare de 25 nu înseamnă că el este supraponderal şi, fireşte, nu trebuie să slăbească.