x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Inimă nebună, nebună!

Inimă nebună, nebună!

de Florin Condurateanu    |    31 Oct 2011   •   21:00
Inimă  nebună,  nebună!

Zice romanul 'mi-a luat inima la fuga, ce ma fac?'. Altii chiar se vaita mai zdravan, aruncand vina pe o inima nebuna, nebuna, acuzand-o de galop. Medicii numesc asta tulburare de ritm. In superba piesa 'Gaitele', Gaita-sefa, Aneta ­Duduleanu, permanent in agitatie si in torent de vorbe, se vaicarea: 'Tato, m-au apucat palpitatiile, da-mi cateva picaturi de valeriana'.

Tahiaritmii
Cand inima bate prea repede, medicina pune diagnosticul de tahiaritmii. In aceste tahiaritmii intra tahicardia si cea paroxistica, intra si fibrilatia etc. Cand inima bate prea incet, diganosticul este de brahiaritmie sau brahicardie.

In ambele situatii, chit ca inima o ia la alergare sau bate lenes, are loc o scadere a debitului cardiac, cu efect asupra creierului prin ameteli, cu efect in arterele coronare ce alimenteaza muschiul inimii, aducand dureri de ischemie. Dar aceasta irigare incompleta prin pompaj de debit mic poate duce si la temuta insuficienta cardiaca. Cand inima are mai multe pulsatii in atrii, aceasta aritmie se numeste fibrilatie atriala. Ea poate fi controlata, dar depinde pe ce inima apare. Unii au inimi bolnave din infarct, din boli de valve si una e sa dai bice unui cal puternic, si una e sa dai bice unui cal costeliv. Daca inima are ceva boli, aritmiile necesita tratament medicamentos. Daca tulburarile de ritm apar pe o inima sanatoasa, nu e nevoie de nici o medicatie.

Opiniile specialistului
Explica bolile de tulburare de ritm cardiac cardiolog doctor in medicina, medic primar Gabriel Tatu Chitoiu, sef de departament la Spitalul de Urgenta Floreasca.
Iata o explicatie sugestiva data de medicul Gabriel Tatu Chitoiu privind functionarea cordului. Sa presupunem ca inima functioneaza dupa ierarhia unei fabrici. Directorul general e cel care da ordine, trimitand stimuli electrici care sa produca un numar normal de batai pe minut. Cand dintr-un motiv oarecare directorul geneal nu poate sa-si exercite functia de conducere, da ordine directorul adjunct. Dar el are competente mai mici. Deci stimului mai putini. Cand nici directorul adjunct nu se afla in intreprindere, semnale electrice de pulsatii ale inimii vin de la sefii de sectie.

Dar ei au competete si mai limitate. In aceste conditii se filtreaza semnalele prea dese spre camerele inimii. Exista insa situatii in care sefi de sindicat ies in curte, punand la cale o revolta si trimit semnale haotice pe canale neierarhice catre muncitori. In acest caz, inima bate prea repede sau prea incet, bate neregulat si apar aritmiile. Aceasta metafora este o excelenta modalitate de a intelege bine tulburarile de ritm. In tahicardia paroxistica apar stimuli ce emit semnale pentru mai mult de 140 de batai pe minut ale inimi. Daca stimulii grabei ajung in etajul superior al inimii, adica in atrii, avem de-a face cu o tahicardie paroxistica atriala. Ea poate fi tinuta in frau cu tratament. Daca prea multi stimuli ajung catre inima in camerele de jos, in ventri­culele de pompare a sangelui, tahicardia paroxistica este ventriculara si este mult mai periculoasa.

Cand stimuli electrici provoaca batai de 220-250 pe minut este un flateratrial. Cand e vorba despre etajul sperior al inimii si despre flater ventricular. Cand torentul de stimuli actioneaza pe ventricule, fibrilatia inseamna 400-600 de batai pe minut. Ea se poate desfasura in atrii si fibrilatia atriala poate fi tinuta in frau. Daca fibrilatia este foarte mare si atinge ventriculele, se poate si muri. Cand ajung 400-600 de stimuli in ventricul are loc o viermuiala nu in pompaj si este o catastrofa. Desi ventriculul se contracta rapid cu 400-600 de pulsatii pe minut, el nu mai pompeaza sange in aceasta viermuiala. Este de fapt un stop cardiac. Daca fibrilatia de 400-600 de batai are loc in atrii nu e o catastrofa, fiindca directorul adjunct – nodul atrioventricular – filtreaza ritmul si in ventricul ajung doar 120-130 de batai pe minut, asemanator cu o inima ce bate mai tare, fiindca omul a urcat pe jos cateva etaje. Cei cu fibrilatie atriala traiesc mult si bine daca respecta cu strictete tratamentul.

Medicamentele si cheagurile
Fibrilatia atriala aparuta de 24-48 de ore se converteste in ritm normal cu socuri electrice sau medicamente. Socul electric este o interventie frecventa. El opreste cateva secunde inima aflata in alergare nebuna si o 'reseteaza', pornind apoi in ritm normal. Dupa scoaterea din fibrilatie atriala fie cu soc electric, fie medicamentos, se recomanda medicamente pentru a preveni revenirea fibrilatiei atriale. Exista si oameni care trebuie sa ramana in fibrilatie atriala saptamani, chiar si ani. Pacientii se trateaza cu medicamente pentru fibrilatia atriala permanenta, care ajuta directorul adjunct – nodul dintre atrii si ventricule – sa scada la 120-130 de batai, chiar la 70-80 de pulsatii ale inimii de la nivelul teribil de 400-600 de batai in atrii. Medicamentele ajuta la blocarea torentului de stimuli dintre atrii si ventricule.

Dar la pulsatii mai mici, sangele stagneaza intre atrii si apare riscul de formare a cheagurilor. Ele pot porni din atrii spre creier, blocand alimentarea cu sange a creierului, aparand gravul accident vascular cerebral. Tocmai de aceea persoanele cu fibrilatie atriala permanenta inghit medicamente anticoagulante toata viata, dar acestea trebuie dozate, astfel incat sa nu fie prea multe, ducand la hemoragii, sau prea putine, ca sa se 'ingroase' sangele pana la cheaguri. De aceea, pacientii fac din timp in timp analiza numita INR, care trebuie sa iasa intre 2 si 3, adica o coagulare normala.

In fibrilatia atriala, medicamentele anticoagulante sunt trombostop si sintrom. Cand rolul de scadere a stimulilor prea multi revine directorului adjunct – nodul atrioventricular –, acest director adjunct este ajutat de o serie de medicamente. Toata ziua buna ziua se aude notiunea de extrasistole. Extrasistola este o bataie in plus aparuta inainte de timpul normal, urmata de o pauza. Multi oameni sesizeaza pauza, dar extrasistolele aparute pe o inima normala nu necesita tratament. Aproape toti oamenii au una-doua extrasistole pe zi. Multi fac extrasistole dupa ce mananca, fiindca stomacul se umfla, preseaza putin inima si o deregleaza nitel.­

×
Subiecte în articol: sănătatea familiei