Investigaţii medicale: Testul cardiac de efort

Testul cardiac de efort este o investi­ga­ţie simplă, puţin costisitoare, lipsită de riscuri, dar cu o acurateţe de 85%. Ceea ce înseamnă că poate da rezultate fals pozitive sau poate ignora unele blocaje arteriale. Există însă tehnici care "spun" cu precizie cât de aproape sunt capcanele bolilor de inimă.

Una dintre capcanele aterosclero­zei este modul silenţios de manifestare, adică nu dă simptome decât în fazele tardive ale bolii. Atât timp cât blocajul arterial nu este complet, mai ales dacă pacientul duce o viaţă sedenta­ră, este posibil ca el să nu prezinte simptome clinice de angină pectorală, de pil­dă, sau modificări tipice pe EKG.  Frec­vent, primul semn de boală coronariană poate fi chiar infarctul miocardic, când este deja prea târziu. De aceea, persoa­ne­le expuse unor factori de risc (ante­ce­den­te familiale de boli coronariene, diabet zaharat, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, fumat, obezitate, stres), pre­cum şi cele care au nişte simptome vagi, atipice, care ar putea sugera o afec­ţi­une coronară, dar fără modificări EKG, au indicaţii pentru un test cardiac de efort (de stres).

În cadrul testului, pe corpul pacientului se fixează electrozi care sunt conectaţi cu un electrocardiograf, iar pe braţ i se pune un tensiometru. Se măsoară tensiunea şi frecvenţa cardiacă şi se face o electrocardiogramă înainte de începerea activităţii. Testul se desfăşoară 20 de mi­nu­te, pe un covor rulant sau pe o bicicletă medicinală, viteza şi gradul de efort cres­când la 2-3 minute. În timpul testului, se urmăresc tensiunea şi frecvenţa cardiacă şi eventualele manifestări clinice, înre­gistrându-se activitatea electrică a inimii. La 10 minute după încheierea testului se mai face o electrocardiogramă. Dacă apar simptome periculoase – durere toracică, ameţeli, dispnee (respiraţie dificilă) – se opreşte testul. Se studiază aspectul înre­gistrărilor electrice şi se evaluează importanţa lor patologică, iar dacă este necesar pacienţii sunt programaţi pentru o angiografie.

Dacă pacientul nu poate face efort din cauza unor afecţiuni cronice (obezitate, boli pulmonare, cardiace, afecţiuni osteo-articulare etc.) i se administrează un me­di­cament care stimuleazaă cordul, producând efecte similare efortului. Cu pa­tru ore înainte de test nu se mănâncă, nu se consumă cafea, ceai, ciocolată, băuturi carbogazoase. În cazul în care pacientul urmează o schemă zilnică de tratament, trebuie să discute cu medicul dacă se im­pu­ne întreruperea temporară a acestuia.

Pentru acurateţea rezultatelor acestui test, există tehnici suplimentare, cum ar fi ecocardiografia sau testul nuclear de stres. În primul caz, se fac ecografii în timpul exerciţiului fizic, care arată miş­cări anormale ale pereţilor cordului, ca­u­za­te de ischemie. În al doilea caz, se in­jec­tează un izotop radioactiv în timpul efortului, când inima a ajuns la frecvenţa ma­xi­mă. Se fac imagini ale inimii la scurt timp după terminarea exerciţiului şi la câteva ore după aceea. Substanţa se ames­tecă în sânge, oferind informaţii despre fluxul coronarian, realizând astfel o adevarată hartă a zonelor de ischemie cardiacă.